Un secret deschis

De 70 de ani, omul este otrăvit lent, fără ca autorităţile să întreprindă mai nimic pentru a-l proteja. Iar atunci când este născocită câte o reglementare nouă, aceasta are darul de a-i proteja pe marii investitori în sfera chimiei alimentare. Unul din cele mai bine păstrate „secrete deschise” ale guvernanţilor din umbră, Codex Alimentarius este planificat să intre în vigoare la 31 decembrie 2009 şi s-ar putea să fie cel mai mare dezastru pentru sănătatea noastră. Documentul va stabili standardele de siguranţă alimentară, regulile şi reglementările în vigoare în peste 160 de ţări, adică 97% din populaţia lumii. 

Oficialii spun că documentul are doar un rol consultativ, de corectare. Însă, dacă ar fi să fie astfel, de ce ar fi nevoie ca ţările din întreaga lume să adopte legi şi să creeze organisme de aplicare? În România, perceptele Codexului au pătruns prin Legea 215/2004, iar acum sunt în lucru noi prevederi legale de „completare”.

Denumirea Codex Alimentarius provine din limba latină şi se traduce prin legea produselor alimentare sau codul produselor alimentare. Comisia de comerţ Codex Alimentarius este acum finanţată şi condusă de Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS, ce aparţine Naţiunilor Unite, ONU) şi FAO (Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură a SUA).

Codex Alimentarius nu este altceva decât o colecţie de standarde alimentare adoptate la nivel internaţional, care au ca scop declarat protecţia sănătăţii consumatorilor şi asigurarea practicilor corecte în comerţul alimentar.

Ceea ce este arătat publicului este că acest document cuprinde standarde pentru toate alimentele, fie ele preparate, semipreparate sau crude şi pentru distribuţia către consumator, prevederi în ceea ce priveşte igiena alimentară, aditivi alimentari, reziduuri de pesticide, factori de contaminare, etichetare şi prezentare, metode de analiză şi prelevare. Ceea ce publicul nu va afla este că prin acest document se intenţionează să se pună în afara legii orice metodă alternativă în domeniul sănătăţii cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare şi a vitaminelor şi tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai puţin un potenţial concurent pentru industria chimiei farmaceutice.

Românii, condamnaţi la otrăvire

Comisia Codex Alimentarius este un organism internaţional, interguvernamental, creat sub egida Organizaţiei Mondiale pentru Agricultură şi Alimentaţie (FAO) şi a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) în 1962. Fiecare ţară membră are un Punct Codex Alimentarius Naţional. În România, acest organism a fost înfiinţat prin Legea 215/27 mai 2004, care la articolul 51 precizează că „se înfiinţează Comitetul Naţional Codex Alimentarius fără personalitate juridică”, în coordonarea preşedintelui Autorităţii Naţionale Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor (ANSVSA). În planul de activitate pe 2009-2010 al ANSVSA se specifică faptul că unul dintre obiectivele autorităţii este „îmbunătăţirea contribuţiei României la activităţile Codex Alimentarius” şi „participarea activă la Subcomitetele Codex Alimentarius şi Comisia Codex Alimentarius şi alte evenimente organizate la nivel Codex/FAO”.

Pe lângă România, la Codex Alimentarius au mai aderat alte 165 de ţări, ai căror reprezentanţi se întâlnesc alternativ fie la sediul FAO de la Roma, fie la sediul OMS de la Geneva. Următoarea întâlnire are loc în 2010, la Roma. În acest moment, Comisia funcţionează după un Plan Strategic, elaborat pentru perioada 2008-2013. Obiectivele stabilite pentru această perioadă sunt promovarea unor cadre solide de reglementare a activităţilor, şi anume un sistem solid naţional de control şi sisteme de reglementare legislative pentru întregul lanţ alimentar.

Rockefeller şi începutul otrăvirii noastre

Originile chimiei farmaceutice şi implicit ale Codexului se regăsesc în jurul anului 1860. Atunci, Bill Rockefeller, un banal comerciant de petrol cu specializarea în farmaceutică, vindea ţăranilor naivi flacoane cu petrol brut, făcându-i să creadă că era un leac eficient în tratarea cancerului. El a denumit acest produs (care de fapt era petrol brut ambalat în flacoane): Nujol (New Oil – un nou tip de ulei). Afacerea sa era prosperă, cumpăra o fiolă de petrol brut de 30 grame prin Standard Oil la un preţ de 21 cenţi şi o vindea pentru 2 dolari. Fără prea multă cultură, fără scrupule, fără cunoştinţe sau studii în domeniul medical, cu puţine noţiuni de contabilitate şi de o aviditate feroce, Rockefeller a reuşit să se impună. Noului produs Nujol i s-a atribuit „meritul” de „cură împotriva constipaţiei” şi a fost foarte comercializat la acea vreme. Între timp, medicii au descoperit că Nujol era nociv şi că ducea în timp la maladii grave, eliminând vitaminele liposolubile din corp. Standard Oil s-a luptat să evite pierderile prea mari care ar fi putut surveni din această cauză şi a adăugat rapid petrolului brut caroten pentru a elimina aceste carenţe. Senatorul Rozal S. Coperland era plătit 75.000 dolari pe an pentru a promova acest produs.

Imperiul Rockefeller a fost construit graţie acestei formidabile şmecherii care consista în a convinge oamenii să ingereze un derivat de petrol brut îmbogăţit cu caroten. Aşa au fost puse bazele industriei chimiei farmaceutice. Suntem deci foarte departe de fundamentele medicinii chineze, tibetane vedice sau persane, care erau în mod tradiţional bazate pe cunoştinţe extrem de precise legate de corpul uman şi erau centrate (ca preocupare) pe binele şi sănătatea fiinţelor umane.

Succesul comercial al produsului Nujol a permis diversificarea producţiei chimiei farmaceutice şi atingerea unui nivel ridicat al beneficiilor financiare. În 1948, cifra de afaceri anuală a lui Rockfeller se ridica la 10 miliarde de dolari. Medicamentul Nujol încă mai poate fi găsit sub formă de ulei de parafină pură, clasificat drept laxativ uşor şi recomandat împotriva constipaţiei cronice rebele în terapiile igieno-dietetice obişnuite. Este fabricat la ora actuală de laboratorul Fumouze.

„Nazişti” la ordinele lui Rockefeller

Trustul chimiei farmaceutice pe care îl cunoaştem a fost conceput de către o asociaţie condusă de Rockefeller şi IG Farben din Germania. Compania Standard Oil aparţinând aşadar lui John D. Rockefeller, deţinea în 1939 15% din acest nou trust germano-american. Rockefeller şi-a infiltrat oamenii în conducerea partidului nazist, pe care l-au parazitat până la sfârşitul războiului. După război, s-au convertit la noua ordine, pe care au slujit-o cu spor. Obiectivele industriale ale IG Farben din Germania nu au fost bombardate în timpul războiului tocmai pentru a proteja interesele lui Rockefeller. Încă din 1932, industria chimiei farmaceutice IG Farben finanţa efortul german de război cu până la 400.000 de mărci germane. Fără acest sprijin, aşa cum afirma tribunalul de la Nürenberg: „cel de al doilea război mondial nu ar fi avut loc…”

Tribunalul de la Nürenberg a divizat Compania IG Farben în BASF, BAYER şi HOECHST. Toţi responsabilii germani din IG Farben, ce slujeau interesele companiei americane, şi care au fost condamnaţi de tribunalul de la Nürenberg, au fost însă eliberaţi în 1952, la numai un an, cu ajutorul lui Nelson Rockefeller, fostul lor patron comercial, la vremea aceea ocupând funcţia de Ministru al Afacerilor Externe al SUA. O dată eliberaţi, cei care se aflaseră în conducerea Companiei IG Farben s-au infiltrat în economia germană, ocupând funcţii foarte importante. Până în anii ‘70 consiliul director pentru societăţile BASF, BAYER şi HOECHST era constituit din membrii ai partidului nazist. Începând cu 1959 aceştia îl finanţau pe tânărul Helmut Kohl. Prin susţinerea politică a acestuia din urmă, cele trei filiale rezultate din IG Farben erau la momentul acela de 20 de ori mai puternice decât societatea mamă înfiinţată în 1941. Organizaţia de mondializare asociată lui Rockefeller, a constituit o reuşită totală, şi deja de multă vreme piaţa chimiei farmaceutice a planetei a fost şi este controlată, organizată şi administrată pentru a asigura expansiunea industrială mondială a chimiei farmaceutice.

Codex Alimentarius, moştenirea lui Rockefeller

„Tradiţia” cartelului de la IG Farben a continuat sub un alt nume: „Asociaţia pentru Industria Chimică”. În 1955, industria chimică farmaceutică mondială a fost regrupată sub auspiciile Camerei de Comerţ Internaţional a Naţiunilor Unite şi Guvernului German. Eforturile lor comune au fost camuflate sub numele de cod Codex Alimentarius. Un mare număr de partide politice europene aşa-zise de stânga şi de dreapta au fost finanţate de această industrie pentru a se asigura o legislaţie favorabilă industriei farmaceutice.

Codex Alimentarius intenţionează să pună în afara legii orice metodă alternativă în domeniul sănătăţii cum ar fi terapiile naturiste, folosirea suplimentelor alimentare şi a vitaminelor şi tot ceea ce ar putea constitui mai mult sau mai puţin un potenţial concurent pentru industria chimiei farmaceutice. Starea de spirit care predomină în cazul mondializării chimiei farmaceutice explică în mare parte desfiinţarea sistematică a inovatorilor ştiinţifici independenţi din ultimii 50 de ani. Această industrie foloseşte orice mijloc pentru a-şi păstra locul pe piaţă în ceea ce priveşte tratamentul cancerului, al SIDA, al maladiilor cardio-vasculare etc. De zeci de ani este posibilă tratarea şi vindecarea în majoritatea cazurilor a acestor maladii prin terapii naturiste alternative, dar sunt aplicate procedee de dezinformare în forţă pentru a se ascunde publicului aceste adevăruri.

Specialişti în otrăvire

Scoaterea în afara legii a oricărei informaţii referitoare la medicina alternativă va bloca eradicarea anumitor maladii, asigurând astfel profituri şi mai mari acestei industrii mondiale care tratează doar simptomele bolilor, fără a se îngriji de cauze. Doctorul Matthias Rath, un specialist german care duce campanii la nivel mondial pentru folosirea tratamentelor naturiste în cazul multor boli grave, descrie această situaţie astfel: „Adevăratul scop al industriei farmaceutice mondiale este de a câştiga bani pe seama bolilor cronice, şi nu de a se ocupa de prevenirea sau eradicarea acestor boli… Industria farmaceutică are un interes financiar direct în perpetuarea acestor maladii, pentru a-şi asigura menţinerea şi chiar creşterea pieţei de medicamente. Pentru acest motiv medicamentele sunt făcute pentru a alina simptomele şi nu pentru a trata adevăratele cauze ale bolilor… Trusturile farmaceutice sunt responsabile de un genocid permanent şi răspândit, ucigând în acest mod milioane de oameni…”

O adevărată „legiune” de indivizi care să facă lobby pentru industria farmaceutică a fost angajată pentru a influenţa legislatorii, pentru a controla organismele de reglementare, pentru manipularea cercetării în domeniul medical şi educaţional. Numai în 1961, trusturile farmaceutice au făcut donaţii pentru marile universităţi din SUA în valoare de: Harvard – 8 milioane de dolari, Yale – 8 milioane de dolari, John Hopkins – 10 milioane de dolari, Stanford – 1 milion de dolari, Columbia din New York – 1,7 milioane de dolari etc.

Informarea medicilor este integral finanţată de către trusturi, care ascund cu grijă un mare număr de efecte secundare periculoase şi chiar mortale ale medicamentelor, negându-le public. După ce a stabilit clar originea acestor crime şi a dovedit responsabilitatea industriei farmaceutice în ceea ce priveşte instalarea unei politici mondiale de genocid extins, doctorul Matthias Rath a înmânat în data de 14 iunie 2003 Curţii Internaţionale de Justiţie de la La Haye (Olanda) un act de acuzare pentru crime împotriva umanităţii.

438 milioane de petiţii către Parlamentul European

La data de 13 martie 2002 europarlamentarii au adoptat legi în favoarea industriei farmaceutice, fixate prin dispoziţii ale Codex-ului Alimentarius şi care vizau elaborarea unei reglementări constrângătoare pentru toate terapiile naturiste şi suplimentele alimentare – o manieră mai indirectă de a desfiinţa concurenţii care ar putea să ocupe un anumit loc pe piaţă, pentru că sănătatea se vinde şi se cumpără.

Un val de petiţii din partea populaţiei a inundat mesageria europarlamentarilor, într-o asemenea măsură încât comunicaţiile interne au fost blocate. În ciuda a o jumătate de miliard de petiţii, directivele Codex-ului Alimentar au fost adoptate. Acest vot a fost o veritabilă denigrare a democraţiei, prevestind şi alte viitoare dificultăţi în respectarea acesteia.

Aplicaţii ale directivelor Codex Alimentarius

Începând cu iulie 2005, directivele Codex-ului Alimentarius enunţate de către Directiva Europeană în ceea ce priveşte suplimentele alimentare trebuie aplicate sub ameninţarea sancţiunilor financiare. Iată în ce constau acestea:

1) Este vorba de a elimina orice supliment alimentar natural. Toate aceste suplimente vor fi înlocuite de 28 de produşi de sinteză farmaceutică (aşadar toxici), care vor fi dozaţi şi vor fi disponibili numai în farmacii, pe bază de prescripţie medicală. Clasificate ca toxine, vitaminele, mineralele şi plantele medicinale vor fi pe piaţa numai în doze care NU au impact asupra nimănui. Magazinele noastre de produse naturiste şi suplimente alimentare vor rămâne pe raft numai cu 18 produse, atâtea câte sunt pe lista Codex-ului. Tot ceea ce NU este pe listă, de exemplu coenzima Q10, glucosamine etc., vor fi ilegale şi asta nu înseamnă că vor fi numai cu prescripţie, ci vor fi ilegale adică „foloseşte-le şi te duci la închisoare”.

2) Medicina naturistă cum ar fi acupunctura, fitoterapia etc, va fi progresiv interzisă.

3) Agricultura şi alimentaţia animalelor vor fi reglementate conform normelor fixate de trusturile chimiei farmaceutice, interzicând din principiu aşa numita agricultură bio. Aceasta implică, de exemplu, ca fiecare vacă de lapte de pe planetă să fie tratată cu hormonul de creştere bovin recombinat genetic produs de Monsanto. Mai mult, potrivit Codexului, orice animal de pe planetă folosit în scopuri de hrană trebuie tratat cu antibiotice şi cu hormoni de creştere. Regulile Codexului permit ca produsele ce conţin organisme modificate genetic (OMG) să nu mai fie etichetate corespunzător. Mai mult, în 2001, 12 substanţe chimice despre care se ştie că sunt cauzatoare de cancer, au fost interzise în mod unanim de 176 de ţări, inclusiv de SUA. Ei bine, Codex Alimentarius aduce înapoi 7 dintre aceste substanţe interzise, precum hexachlorobenzen, dieldrin, aldrin etc, care vor putea fi folosite la liber din nou.

4) Alimentaţia umană certificată legal va trebui să fie iradiată cu Cobalt. Sub regulile Codexului, aproape toate alimentele trebuie iradiate. Ş nivelurile de radiaţie vor fi mult mai mari decât cele permise anterior.

Codex Alimentarius va controla accesul asupra acizilor aminaţi esenţiali, asupra vitaminelor şi mineralelor. Extinderea controalelor va acţiona progresiv eliminând orice medicină alternativă naturistă ancestrală.

Medicina care ucide

În fiecare an, 800.000 persoane mor în America de Nord în urma prescripţiilor medicale. Chimia farmaceutică mai mult ucide decât vindecă. Un raport al ONU menţionează că numai 26 din cele 205.000 de medicamente ale acestei industrii sunt indispensabile. Dintre cele 26, numai nouă ar trebui să beneficieze de prioritate absolută. Dar dacă se recurge la medicina chineză, persană sau indiană, acele nouă componente chimice nu mai au aproape nicio utilitate! Altfel spus, fără chimia farmaceutică lumea ar fi mai sănătoasă.

„Omul alb nu trăieşte, ci funcţionează”

Avem de a face cu o luptă între două concepţii antagoniste. Pe de o parte ideologia francmasonică a lui Rockefeller, în care unicul obiectiv este de a vinde fără scrupule, de a instaura hegemonia şi o unică putere mondială. A reface totul în molecule sintetice, a nega orice altă medicină, este ideea de progres susţinută de către toate trusturile farmaceutice. Această politică nu are nimic democratic şi vizează modelarea maselor după voia ei şi în funcţie de propriile necesităţi (fundaţii, educaţie, false norme ştiinţifice, propagandă, desfiinţarea diferitelor forme de medicină naturistă ancestrală). Elita francmasonică crede că poate nega opinia populaţiei, deoarece crede că poate modela masele după voinţa ei. În 1962 francmasonii au afirmat că: „Cel care controlează hrana, controlează lumea. Vom pune bazele unui proiect de implementare, la nivel global, a unui Codex Alimentar până pe 31 decembrie 2009.” Erau un fel de linii directoare. Comisia Codexului Alimentarius e administrată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii şi de Organizaţia pentru Agricultură şi Hrană. Aceste două organizaţii finanţează Codexul şi îl pun în aplicare la cererea Naţiunilor Unite. În 1994, Codexul a declarat nutrienţii a fi toxine. Incredibil ce-i drept, dar perfect adevărat. Sunt otrăvuri. Până aici a mers alienarea celor care promovează aceste măsuri aberante.

Pe de altă parte există adevăraţii biologi, medici autentici, adevăraţi terapeuţi sau cercetători, adesea violentaţi de aroganţa cartelului chimiei farmaceutice. Aceştia au stabilit conceptul de bio-individualitate fondat pe libertatea pacientului de a-şi alege singur terapia. Acest concept trezeşte în pacient spiritul de cercetare, îi oferă alternative în maniera de a se vindeca. Această abordare se adaptează mai degrabă individualităţii specifice a fiecărui pacient, decât impunerea unui protocol terapeutic de masă neindividualizat. Maladia are o conotaţie specifică în viaţa fiecărui individ; fără să se ţină cont de acest lucru, fiinţa umană este adusă la rangul de maşină fizico-chimică. Ori fiinţa umană este mult mai mult decât asta…

Dincolo de toate aceste consideraţii, ne aflăm în faţa a două concepţii umane, pe de o parte a omului-robot, parte integrantă a unui sistem, iar pe de altă parte a fiinţei holistice, reflexie microcosmică a întregului univers. Gandhi spunea despre occidentali: „omul alb (un occidental) nu trăieşte, ci funcţionează.”

Plante mutant în farfurii

Printre alte aberaţii, Codexul postulează utilizarea pe scară largă a organismelor modificate genetic. Efectele acestora asupra organismului nu sunt pe deplin înţelese, însă cert este că nu pot aduce nimic bun. Spre deosebire de experimentele din laboratoare, care prezintă o siguranţă mai mare datorită faptului că se desfăşoară într-un mediu închis unde întreg procesul poate fi controlat, organismele modificate genetic (OMG), o dată ieşite în natură nu mai pot fi controlate. Cu alte cuvinte, din acel moment oamenii devin cobai.

În 1992 cercetătorii au scos pe piaţă primul tip de tomată modificată genetic. US Food And Drug Administration (FDA, autoritatea americană în domeniu) a decis că tomata nu prezenta nici un pericol asupra sănătăţii şi nu era necesară nici o etichetă care să arate că a fost modificată genetic.

În următoarele câteva luni cercetătorii au scos duzine de fructe, legume, cereale şi lapte modificate genetic. În 1997, 4 milioane de hectare erau dedicate cultivării de recolte OMG (organisme modificate genetic), iar în prezent 70% din mâncarea comercializată în SUA include ingrediente modificate genetic.

Atuurile pe care producătorii le atribuie noii tehnologii sunt impresionante: productivitate mai mare, rezistenţă mărită la anumite insecte şi boli, aspectul exterior mai estetic al fructelor, rezistenţa sporită la stocare, intemperii ale vremii şi pesticide, timpi de creştere reduşi şi posibilitatea de cultivare a respectivelor plante în afara mediului lor tradiţional. Mâncarea modificată genetic poate conţine adaosuri de vitamine pentru combaterea malnutriţiei şi vaccinuri pentru a proteja împotriva bolilor. Şi, desigur, marele argument este acela că aceste produse sunt soluţia miracol împotriva foametei. Toate acestea sunt de natură să închidă gura celor prost informaţi şi cu un nivel cultural care lasă de dorit, deoarece nimic din ceea ce natura a realizat atât de eficient pe parcursul a mii de ani omul nu poate îmbunătăţi într-un timp atât de scurt.

„Interesul nostru este să vindem cât mai mult”

Monsanto, masiva corporaţie americană producătoare de OMG, este unul dintre cei mai controversaţi producători, deoarece cercetările şi dezvoltarea tuturor produselor sale sunt protejate de patent şi legile copyrightului. Corporaţia este acuzată de prezentarea numai a rezultatelor favorabile a cercetărilor realizate pe produsele lor. Există nenumărate efecte negative pe care produsele le-au avut asupra animalelor în urma testelor de laborator, dar toate acestea au fost muşamalizate cu măiestrie. Monsanto a investit sume enorme în cercetare şi dezvoltare, iar pentru a-şi acoperi aceste cheltuieli are nevoie să-şi vândă în cantităţi uriaşe produsele, fără ca cei care le consumă să îşi pună întrebări legate de rapoartele care au apărut în urma experimentelor de laborator pe animale hrănite cu aceste produse.

Modalitatea Monsanto de a realiza modificările genetice conduce întotdeauna la mutaţii impredictibile ce duc la apariţia unor noi proteine inexistente în planta nemodificată genetic. Unele dintre aceste proteine sunt toxice sau pot produce alergii mortale. Monsanto ştie de prezenţa acestor proteine, iar reprezentanţii săi spun în faţă că-i doare în cot. Iată mai jos un citat dintr-o declaraţie a purtătorului de cuvânt Monsanto, Phil Angel: „Monsanto nu are datoria să garanteze siguranţa produselor sale. Interesul nostru este să vindem cât mai mult. Este de datoria FDA să asigure aceasta.”

Creier şi testicule mai mici

Unul dintre nenumăratele studii cu rezultate negative făcute pe mâncarea modificată genetic a fost realizat de cercetătorul de origine maghiară Dr. Arpad Pusztai care a hrănit şoarecii de laborator cu cartofi modificaţi genetic. Rezultatele cercetărilor sale au arătat că şoarecii de laborator astfel hrăniţi aveau creier, ficat şi testicule mai mici, precum şi sistem imunitar deficient. S-a mai observat şi prezenţa unui număr ridicat de celule precanceroase în mai multe ţesuturi ale organismului. La două zile după publicarea rezultatelor cercetărilor sale, Dr. Pusztai a fost dat afară din postul pe care îl ocupa la Aberdeen University. Echipa sa de cercetători a fost dizolvată şi au început procese care aveau ca menire stoparea dezvăluirii a mai multe descoperiri.

Jeffrey Smith, renumit susţinător al campaniei împotriva mâncării modificate genetic, susţinea în cartea sa „Seeds of Deception: Exposing Industry and Government Lies About the Safety of the Genetically Engineered Foods You’re Eating”, apărută în 2003, că cercetătorii din FDA care şi-au exprimat îngrijorarea cu privire la mâncarea modificată genetic „au primit instrucţiuni precise de a păstra pe viitor tăcerea referitor la acest subiect sau au fost eliberaţi din funcţie”.

Soia cu otravă

Soia, una dintre cele mai vechi plante cultivate, a ajuns în SUA în 1800 şi a fost încă de atunci folosită ca materie primă în industria alimentară datorită versatilităţii sale. Aproximativ 75% din mâncarea produsă industrial conţine soia sau derivate din soia, inclusiv margarina, pâinea şi cerealele.

În 1996, Monsanto, a introdus pe piaţă soia modificată genetic „RoundUp Ready”. RoundUp este un foarte puternic erbicid produs de aceeaşi corporaţie. Când noua soia modificată genetic a ajuns în Europa au apărut multe îngrijorări legate de efectele erbicidului asupra sănătăţii umane, unele cercetări arătând că acesta are efecte dezastruoase asupra fertilităţii şi potenţează apariţia ţesuturilor canceroase.

În magazinele din SUA şi nu numai, soia modificată genetic este amestecată cu planta naturală, FDA acceptând pretenţiile producătorului cum că nu există nici o diferenţă între cele două şi deci nu există necesitatea unei etichetări diferite. În consecinţă, acele magazine şi clienţii lor nu au posibilitatea să aleagă ce varietate de soia cumpără.

RoundUp omoară totul cu excepţia plantei de soia modificată genetic, în acest fel fermierii pot cultiva doar un singur tip de recoltă, disponibilă doar dintr-o singură sursă care este tot Monsato. Rezultatul este un aliment toxic cu multiple efecte negative asupra sănătăţii.

Companiile „toxice”, cele mai mari profituri din istorie

Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite (FAO) arată într-un raport că 37 de ţări din lume suferă de pe urma diminuării resurselor alimentare sau a foametei. De la începutul lui 2008, preţul orezului, porumbului şi al soiei a crescut semnificativ. Aceste creşteri sunt puse pe seama preţului petrolului, a modificărilor climatice, a sărăcirii solului şi chiar a cultivării de plante pentru biocombustibili. Toate acestea sunt însă nişte false probleme. La ora actuală există suficiente dovezi care arată cum este menţinut în mod artificial preţul ridicat al petrolului, cum este descurajată utilizarea unor surse alternative de energie şi combustibili, cum este manipulată clima prin încurajarea poluării şi utilizarea unor tehnologii criminale de genul HAARP.

Sunt trecute însă sub tăcere interesele unor megacorporaţii, precum Monsanto şi modul în care acestea trag toate sforile posibile pentru a-şi crea un cadru propice de vânzare a produselor proprii. Având susţinere politică la cele mai înalte niveluri, astfel de megacorporaţii ajung să stabilească preţurile la alimente. Într-un mod insidios, ele subminează activitatea micilor fermieri, care, pentru a supravieţui, sunt nevoiţi să se reprofileze pe cultivarea produselor modificate genetic.

În timp ce omoară totul în jur, Monsanto obţine profituri astronomice. În 2007 a avut câştiguri de un miliard de dolari, în creştere cu 290% faţă de cele din 2005. Spre comparaţie, firma Exxon Mobil, una din cele mai mari din lume, a avut o creştere de doar 12% în 2007. Iar pentru 2009, Monsanto a anunţat o creştere a preţului seminţelor de porumb, unul din produsele pe care le-a impus deja pe piaţă, cu 35%.

Într-un interviu, directorul executiv al Monsanto, Hugh Grant, îşi manifesta satisfacţia faţă de aceste rezultate, dezvăluind totodată şi „cheia succesului” companiei pe care o conduce: „actualele îngrijorări mondiale cu privire la combustibili şi alimente ne-au oferit oportunităţi semnificative de piaţă.

Britanicii, primii cobai pe scară largă

În luna octombrie 2008, premierul britanic, Gordon Brown a trimis o scrisoare secretarului general al ONU, reprezentanţilor Fondului Monetar Internaţional şi Băncii Mondiale, precum şi primului ministru al Japoniei, ţară care deţine preşedinţia G8. În această scrisoare, Gordon Brown propune un plan de rezolvare a actualei crize financiare mondiale. Printre soluţii se află şi cultivarea pe scară largă a organismelor modificate genetic (OMG).

Presa corporatistă a demarat deja o campanie de promovare a acestei idei cu titluri de genul „Organismele modificate genetic ar putea contracara creşterea preţurilor la alimente” sau „Organismele modificate genetic, singura soluţie pentru combaterea foametei”. Un articol de propagandă publicat chiar în România afirmă: „În condiţiile în care mai bine de jumătate din produsele agricole importate de europeni din Lumea Nouă sunt modificate genetic, specialiştii în domeniul alimentar susţin că este inutil ca populaţia să se mai întrebe dacă OMG-urile sunt bune sau nu, deoarece fac deja parte din viaţa noastră.”

Otrăvurile necesare

În nota de fundamentare a propunerii sale, Gordon Brown prezintă ideea cultivării şi consumului de organisme modificate genetic ca fiind o necesitate dictată de criza financiară globală. „Puterea de cumpărare a consumatorilor a scăzut sensibil”, susţine el. Dar tot el afirmă mai departe că „în ţările dezvoltate consumul a atins cote foarte ridicate. Pe de altă parte, produsele alimentare clasice au preţuri din ce în ce mai mari. Populaţia globului a crescut foarte mult în ultimele decenii. Cantitatea şi calitatea producţiei agricole sunt afectate de modificările climatice şi de reducerea suprafeţelor cu grâu şi porumb, prin cultivarea de plante necesare producerii de biocombustibili care să înlocuiască petrolul. Alimentele modificate genetic sunt mult mai ieftine şi mai profitabile decât cele naturale.”

Firmele americane, în fruntea cărora se află compania Monsanto fac un intens lobby în Europa pentru a-şi desface aici produsele. Organizaţiile de protecţie a mediului vorbesc chiar de un nou tip de poluare – poluarea genetică – întrucât noile specii, odată lansate în natură virusează şi infestează organismele existente.

Infertilitate şi organe minuscule

Comisia Europeană a autorizat până în prezent utilizarea pe teritoriul statelor membre a cinci astfel de organisme modificate genetic: trei tipuri de porumb, unul de sfeclă de zahăr şi unul de soia. Cum ţările UE sunt obligate prin angajamentele pe care le-au semnat să aplice întocmai directivele Uniunii, iar legile europene au întâietate faţă de cele naţionale, ne putem aştepta ca aceste organisme să fie introduse şi în România, din simplă obedienţă faţă de directivele trasate de la Centru.

Un studiu realizat de Universitatea din Viena în colaborare cu Agenţia pentru sănătate şi siguranţa hranei (Austrian Agency for Health and Food Safety) şi Ministerul Sănătăţii din Austria a ajuns la concluzia că porumbul modificat genetic determină infertilitate şi sterilitate.

Asociaţiile care protestează împotriva alimentelor modificate genetic atrăseseră de multă vreme atenţia asupra acestui fapt. Anul trecut, Congresul american a primit cartea lui Jeffrey Smith, directorul executiv al Institutului pentru Tehnologie Responsabilă. Având ca titlu „Ruleta genetică” (Genetic Roulette), aceasta avertiza asupra a 65 de probleme serioase de sănătate, printre care infertilitatea şi sterilitatea, cauzate de consumul de alimente modificate genetic.

Spre exemplu, porumbul Monsanto este modificat genetic pentru a produce o substanţă asemănătoare cu pesticidele, care îl face mai rezistent faţă de dăunători. Numeroşi fermieri din SUA s-au plâns că animalele pe care le hrăneau cu un astfel de porumb ajungeau apoi în mod inevitabil să sufere de sterilitate, respectiv infertilitate. Acum există şi o confirmare ştiinţifică din partea unei instituţii recunoscute.

Jeffrey Smith a declarat: „În SUA, alimentele modificate genetic sunt responsabile de o mulţime de probleme de sănătate. Guvernul trebuie să le interzică imediat, pentru că sunt periculoase. Consumatorii nu mai trebuie însă să aştepte ca guvernul să facă primul pas, trebuie şi ei să acţioneze.”

Institutul pentru Tehnologie Responsabilă a lansat o campanie pentru o Americă mai sănătoasă, prin care urmăreşte să mobilizeze cetăţenii, organizaţiile, mediul de afaceri, mass-media pentru ca aceştia să respingă în masă alimentele modificate genetic. Reprezentaţii firmei Monsanto nu au comentat în niciun fel această situaţie.

Cancerul vine din alimente

Activiştii din Marea Britanie afirmă că rezultatele obţinute în urma testelor realizate în Rusia şi făcute publice după o bătălie juridică de opt ani cu industria biotehnologică, susţin cercetările realizate de către dr. Arpad Pusztai, care primise aspre critici din partea Societăţii Regale şi a Institutului de Stat pentru Controlul Calităţii din Olanda.

Graham Thompson afirmă că dovezile sprijină „cercetarea făcută de Pusztai, care a fost discreditată atunci de către industrie”. Brian John de la GM Free Cymru din Ţara Galilor, care a publicat în 2007 rezultatele cercetării cu privire la cartofii modificaţi genetic, afirmă că aceasta a fost realizată în 1998 de către Institutul de Nutriţie al Academiei de Ştiinţe Medicale din Rusia, rezultatele ei fiind ascunse timp de opt ani.

Cercetarea arată că şobolanii hrăniţi cu cartofi modificaţi genetic au dezvoltat tumori; ficatul, rinichii şi intestinul gros fiindu-le grav afectate. Cartofii conţineau o genă rezistentă la antibiotice. Institutul rus a refuzat să dea publicităţii aceste informaţii.

În mai 2004, Tribunalul Districtual din Moscova a hotărât ca informaţiile legate de siguranţa consumului hranei modificate genetic să fie făcute publice. Însă institutul a refuzat să publice raportul. Grupurile activiste din Rusia au dat în judecată institutul, iar în septembrie 2005 au obţinut o sentinţă prin care raportul trebuia făcut public.

Irina Ermacova, care a realizat pe cont propriu cercetări referitoare la hrănirea animalelor cu hrană modificată genetic, a analizat concluziile raportului. Ea afirmă că soiul de cartofi MG Russet Burbank este printre „cele mai periculoase” categorii de hrană folosite în teste şi că „pe baza acestor dovezi ei nu pot fi folosiţi în hrana oamenilor”.

Românii nu vor plante modificate genetic, dar le cultivă

LAPAR (Liga Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România) a cerut reintroducerea cultivării de soia modificată genetic, interzisă prin lege de la 1 ianuarie 2007. Argumentele invocate au fost costurile scăzute şi producţia dubla faţă de soia convenţionala. România este cea mai mare cultivatoare de soia OMG din Europa deşi 70% din populaţie se declară împotriva consumului de organisme modificate genetic.

Franţa a interzis cultivarea porumbului modificat genetic MON 810, produs de Monsanto, în urma a nenumărate manifestaţii publice de refuz a OMG, după distrugerea unor culturi MG şi chiar şi greva foamei din partea unor importanţi actori ai societăţii civile.

Până în 2004 Uniunea Europeană a ţinut piept lobby-ului intens în favoarea introducerii culturilor de organisme modificate genetic în Europa şi a menţinut moratoriul cu privire la acestea. Din luna mai a aceluiaşi an, Comisia Europeana a aprobat, împotriva voinţei majorităţii cetăţenilor (care nu au fost consultaţi in prealabil), porumbul modificat genetic Bt 11, produs de Syngenta, pentru alimentaţia umană şi porumbul NK603, produs de Monsanto, pentru nutriţia animală. Argumentul: testele au demonstrat că aceste culturi nu prezintă nici un pericol pentru consumatori.

Un om informat face cât doi, un om dezinformat papă tot

Exemplele date sunt reprezentative pentru ceea ce se întâmplă la o scară mult mai largă - existenta unui conflict între interesele economice si politice, pe de o parte şi siguranţa populaţiei pe de alta. Creşterea intereselor economice este invers proporţionala cu investirea în normele de siguranţa ale populaţiei, iar factorul ce reglează acest raport este informaţia (sau lipsa ei).

Cetăţenii corect informaţi sunt mai motivaţi să se manifeste atunci când drepturile le sunt încălcate sau când li se pune pe tavă ceva ce nu au comandat, tocmai pentru că sunt în cunoştinţă de cauză. Cetăţenii neinformaţi vor merge în direcţia dictată de interesele dominante la un anumit moment.

În cazul României, întreaga populaţie consumă liniştita alimente ce conţin OMG, deşi în sondaje se declară împotriva lor, tocmai pentru că nu este informată că în ţara noastră există astfel de culturi încă din 1998 (la doi ani după ce fuseseră introduse în SUA), tocmai pentru că produsele ce conţin OMG nu sunt etichetate sau etichetele acestora sunt minuscule şi tocmai pentru că cei ce le produc au tot interesul să menţină tăcerea cu privire la riscurile prezentate de acestea pentru sănătate, mediu şi cultivatori. Marile corporaţii producătoare de seminţe (Monsanto, Pioneer, Syngenta) sunt principalele beneficiare de pe urma biotehnologiei iar lipsa de legislaţie şi de informare din ţara noastră cât şi practica răspândită a corupţiei nu fac decât să le uşureze demersurile de implementare a acesteia.

Codexul ne aduce mai multe e-uri

Dincolo de impunerea utilizării organismelor modificare genetic, Codex Alimentarius intervine şi în utilizarea aditivilor alimentari. „E-urile” nu sunt nici pe departe combătute de Codex, ba mai mult se recomandă folosirea acestora. Cu toate că omul de rând a învăţat să se ferească singur de E-uri, autorităţile mai aruncă din când în când praf în ochi, interzicând utilizarea unora, dar ignorând folosirea celor mai otrăvitoare dintre ele.

Ministerul Sănătăţii a elaborat recent o lista cuprinzând câteva zeci de E-uri care nu ar fi periculoase pentru sănătatea populaţiei. Dar există peste o mie de astfel de substanţe ce sunt introduse în alimente şi băuturi, în special răcoritoare. În vreme ce în state din UE, SUA, Canada şi ţări foste componente ale URSS multe dintre acestea au fost interzise, la noi sunt folosite fără nici o restricţie. Iar alimentele importate nici măcar nu sunt controlate - pe etichetele acestora nemaifiind menţionat conţinutul de E-uri - de vreme ce provin de la firme cu un renume internaţional mai mare sau mai mic.

O vreme, legislaţia româneasca a prevăzut ca toate E-urile să fie inscripţionata pe etichete. La această decizie s-a revenit ulterior, în urma protestelor şi presiunilor exercitate de producătorii şi importatorii de astfel de produse. Moment în care s-a apelat la publicitatea, care induce în eroare cumpărătorul. În loc de litera E urmată de un număr (indicativ prin care consumatorul poate afla despre ce aditiv alimentar este vorba şi ce riscuri implica consumarea acestuia), pe etichete a început să se menţioneze doar „afânători”, „arome identic naturale”, „conservanţi” şi alţi asemenea termeni mincinoşi.

Printre cele mai nocive produse care sunt consumate se număra cele instant. Dr. Pavel Chirilă arată că compoziţia reală a unei supe instant constă în: amidon modificat, sare, pudră de tomate, citrat de sodiu, diacetat de sodiu, sirop de glucoză, ulei hidrogenat, pudra de ceapă, guma Guar, ribonucleotide de sodiu, proteina hidrolizată vegetală, acid adipic, caseinat, chinolina, carmoizină, emulsifianţi (disodium monofosfat, gliceril monosteara, polifosfat de sodiu, condimente, arome, îndulcitori artificiali şi antioxidanţi. După cum se poate observa, nu prea aveam de-a face cu o compoziţie naturală, ci cu substanţe de sinteză greu asimilate de organismul uman. Un alt exemplu ar fi celebra cafea instant „Jacobs”, comercializată în ţara noastră de SC Kraft Foods Romania, Braşov. Potrivit inscripţiei de pe ambalaj, aceasta n-ar conţine, în afară de minimum 2,5% cafeină, nimic altceva decât cafea naturală. Cine este atât de naiv încât să creadă că respectivul produs devine solubil instantaneu, fără ca în compoziţie şa se afle si alte substanţe chimice de sinteză, se înşeală amarnic. De asemenea, cunoscutul condiment „Vegeta” conţine potenţatorii de aroma: glutamat de sodiu şi inozinat de sodiu, amidon de porumb şi este colorat cu riboflavină. Iar condimentul „Delikat” este garnisit, în plus, cu guanilat de sodiu, maltodextrină din cartofi şi acidificant: acid citric.

Carne chimică

La fel stau lucrurile şi în ceea ce priveşte carnea. Înainte de comercializare, mulţi producători injectează puii cu o soluţie ce conţine aditivi şi sare în proporţie de 16%. Culoarea produsului se schimbă datorită deshidratării, a concentrării pigmentului sanguin şi a transformării hemoglobinei în methemoglobina, în stratul periferic, pe adâncimea în care pătrunde oxigenul.

Cu cât congelarea este mai lentă, cu atât carnea devine mai închisă la culoare. Astfel, pentru un aspect plăcut, consumatorul plăteşte aditivul la preţ de pui, fără să ia seama că produsul a fost tratat chimic cu substanţe de sinteză. Aici trebuie spus că unele abatoare, care nu folosesc asemenea practici, etichetează expres pe ambalaj menţiunea „Produs neinjectat”.

Pentru a se ameliora, chipurile, produsele inferioare calitativ, acestea sunt cosmetizate, modificându-se aspectul şi chiar gustul real. Lista E-urilor permise în tara noastră în industria cărnii cuprinde peste 70 de aditivi. Menţionam doar câţiva dintre aceştia: acid citric monohidrat - agent de reglare aciditate, sechestrant; acid pentru înmuierea şoriciului; amestecuri de condimente pentru decor; azotat/nitrit de sodiu, pentru formarea şi stabilizarea culorii în produsul finit; benzoat de sodiu - conservant cu acţiune puternică folosit şi pentru pestele uscat semiconservat; agent de îngroşare compus din amestec de hidrocoloizi: gumă Guar şi guma Xanthan; E 450 si E 451 - fosfaţi pentru salamuri; E 300, E 301, E 471 si E 575 - potenţiatori de gust si aroma; E 621 glutamat de sodiu, intensificator de gust picant, delicatese; diverse produse pentru injectări, compuse dintr-o sumedenie de E-uri in amestec, stabilizatori, emulgatori, regulatori de prospeţime etc.

Pastramă cancerigenă

La fabricarea salamului de vară, spre exemplu, se folosesc: carne de porc, vită, pasăre, organe de porc, apă, proteină vegetală, atioxidanţi (izoascorbat de sodiu), lactat de sodiu, sare, zahar, condimente, conservant (nitrit de sodiu), stabilizatori (polifosfati) şi colorant (acid carminic E 120).

Nitritul de sodiu E 250 produce boli cardio-vasculare, în stomac putându-se combina cu alte substanţe, ceea ce duce la formarea de nitrozamine. Pastrama tratată cu aceasta substanţa are un ridicat potenţial cancerigen. Producătorii de carne şi produse din carne mai înşeală consumatorii şi prin utilizarea în produs a unei cantităţi de apă ce depăşeşte limita admisă de 66%. Apa nu poate fi stabilizată decât prin injectarea unor substanţe de sinteză folosite în exces. Un alt pericol pentru sănătatea consumatorilor îl reprezintă creşterea animalelor - ce nu vad lumina soarelui - în mari aglomerări, pentru a se îngrăşa mai repede. În hrana şi corpul acestora se introduc hormoni de creştere, antibiotice, vaccinuri, sedative şi vitamine. Astfel, nu este de mirare că după consumarea unor produse din carne provenite de la asemenea animale îşi fac apariţia alergiile, obezitatea, hepatita toxică şi alte afecţiuni grave.