AXA - revista de oceanografie ortodoxă

A+ A A-

NAŢIONALISM ŞI PSEUDO-NAŢIONALIŞTI

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Adevărul, pe cât de banal, pe-atât de răspicat, cade greu ca o sentinţă: naţionalismul nu e o simplă doctrină de partid, după cum nu se poate limita numai la o chestiune electorală.

Naţionalismul – naţionalismul adevărat, nu parodia lui – e un fenomen istoric şi spiritual. El e înălţarea de cuget a neamului, evoluând spre o unitate desăvârşită de spirit şi de acţiune etnică.

Naţionalismul nu e o livrescă speculaţie de idei şi de programe, o preparare sintetică în retorte şi eprubete, o combinaţie de ecuaţii cu viaţa doar în formule… Ci o trăire. O autenticitate. O combustie internă. O permanentă incandescenţă a conştiinţei româneşti.

Nu trăiesc naţionalismul acei care admiră numai „doctrina” unui partid naţionalist şi îi aplaudă „programul” pentru „punctele” sale economice… Ci acei care ard cu flacără mare de suflet lângă schimbarea la faţă a neamului, capabili de orice jertfă, dăruindu-se integral luptei naţionale, după cum s`au cutremurat şi au gemut pentru toate dramele şi restriştele ţării, de până acum. Naţionaliştii sunt cei care trăiesc, cu toată fiinţa lor, învierea etnică.

Suntem sătui de importul de formule politice, de programe şi doctrine învăţate pe dinafară în veacul trecut, peste hotare, la şcoala teoretică a liberalismului francez şi aduse cu furgonul „culturii” în ţară.

Ceea ce ne-a prăbuşit în panglicarism şi demagogie, în politicianismul mucegăit şi sforăitor ca un discurs de prim-ministru liberal, e tocmai această nefericită „cultură politică”: programele şi ideile.

Naţionalismul, fenomenul istoric de azi, activează politic numai în planul încadrărilor legale. Marea lui forţă stă, însă, în adâncirea până `n străfunduri a sufletului naţional. În misiunea de pregăti ţării o transfigurare nu numai politică, dar spirituală şi istorică, mai ales.

Voi sublinia, iarăşi, caracterul profund de intransigenţă care trebuie să structureze naţionalismul. Curbele şi sinuozităţile nu au ce căuta aici. Aşadar, valoarea absolută a participării la naţionalism o asigură numai combustia spirituală, mistică, etnică şi etică, şi intransigenţa ca un meterez de bronz. (De-aici, secretul biruinţei legionare).

Nu cred, nu pot să cred, în aderenţa raţională la naţionalism. Această voită dar netrăită aderenţă, de ordin speculativ pur intelectual sau politic, creează ceea ce se cheamă pseudo-naţionalismul. Pseudo-naţionalismul: diversiune extrem de periculoasă, excrescenţă îngrijorătoare pe trupul naţionalismului, pe care încearcă să-l contamineze şi să-l pătrundă, otrăvitor prin lungi fibroane canceroase… Pseudo-naţionalismul: profesionişti politici şi demagogi, bolnavi sufleteşte de vechi ulcere maligne, cu umerii cocârjaţi de povara unui întreg trecut deşănţat şi corupt, - dar în care s-a născut, brusc, ambiţia de a se reabilita sub eticheta unui naţionalism predicat formal cu trâmbiţe, gesturi largi şi glas baritonal de toreador guvernamental.

Şi, ca să trecem în revistă, pe plan practic, câteva aspecte ale acestui pseudo-naţionalism – iată discursul de zilele trecute, de la clubul liberal, a d-lui Tătărăscu, - sonor, grozav de sonor, cumulard de fraze somptuoase, difuzor al unui „naţionalism” – liberal bătut din toba mare şi smuls din coarde groase de contrabas obez.

Ce poate fi „naţionalism”, cu adevărat, în toată activitatea, de patru ani, a acestui virtuos jongleur de mingi colorate şi popice oratorice?

Vă rog să-mi spuneţi domniile voastre, fiindcă mie îmi este cu neputinţă să ghicesc.

Şi totuşi, dincolo de penibila cârdăşie cu iudaismul, dincolo de cunoscuta prigoană dusă împotriva adevăraţilor naţionalişti, - olimpianele cadre liberale se declară „naţionaliste” şi încă „constructive”, prin… înfăptuiri şi „programe”…

Iată, în continuare pe aceeaşi linie a pseudo-naţionalismului, gama cromatică a celorlalţi saltimbanci, care, lovindu-se cu pumnii în piept şi făcând să sune vechi medalii acoperite astăzi de rugină morală, se decretă „eroi” şi veritabili naţionalişti: d-nii Ion Mihalache, Armand Călinescu, Madgearu, Goe Filipescu, şi chiar mărunta făptură a domnului Iunian.

Luaţi-l pe Ion Mihalache: Omul acesta şi-a călcat, singur, în picioare, decoraţia, a întors spatele eroismului de pe front şi trecutului său, şi s`a lăsat împânzit de muştele şi larvele politicianismului abject.

Fără pudoare şi scrupule, călău al tineretului românesc din propriul său partid (cazul I. Dobrior), Ion Mihalache, ibovnica în iţari a doctorului Lupu, ţârcovnicul presei „democrate” din sărindar, vine, totuşi, cu seninătate, să afirme, în discursuri guşate, că a înscris, printre lozincile bolşevismului lupist, „primatul românismului”!...

Ca şi când internaţionalismul s`ar găsi numai la un pas de românism!

„Naţionalist” de aceleaşi dimensiuni, subtilul domn Armand Călinescu se declară „roman constructive”, dar se simte, în acelaşi timp, atît de bine agăţat, cu graţie, de gâtul lui Oskar Kaufmann.

„Naţionalişti” de aceiaşi structură, sunt şi d-nii Madgearu, Halippa, Iunian şi Goe Filipescu, jalnicul Negus al politicianismului autohton…

E grav. E foarte gav. Pseudo-naţonalismul ne reliefează clar un sistem nou de şantaj politic. Se încearcă a se şantaja naţionalismul. Pseudo-naţionalismul încearcă şantajul istoriei.

Vin valuri-valuri farseurii şi şantajiştii. Vin să îngroaşe rândurile „românismului”, acum la un crepuscul de regim liberal. Asalturile lor însă ricoşează. Cad în gol. ADEVĂRATUL NAŢIONALISM îi respinge. Trebuie să-i respingă. Căci el vine să aerisească şi să primenească ţara după bubatul negru al corupţiei… Spuneţi, n`ar fi tragic ca naţionalismul să nu fie prevăzător şi să lase să se aşeze, din nou, prin unghere, cojile bubelor otrăvitoare?

Atenţie, deci, la marşul pseudo-naţionaliştilor. Identificarea lor se poate face foarte uşor.

Rămâne umai să închidem bine uşile naţionalismului curat, să le ferecăm cu drugi şi lacăte grele, pentru ca nici filipeştii, nici mihalachii să nu poată trece. Vermina pseudo-naţionalistă nu are ce căuta aici.

Radu Gyr

Radu Demetrescu-Gyr s-a nascut în anul 1905 la Câmpulung-Muscel. Licenţiat în Litere, a debutat în anul 1924 odata cu apariţia volumului Linisti de schituri, volum care s-a bucurat de o mare apreciere, atât în rândul publicului cât si al criticii românesti. Colaborator statornic în perioada după debut la revista Universul literar şi apoi la alte reviste literare de formaţie naţionalistă (Gândirea, Gând Românesc, Sfarma-Piatra, Decembrie, Vremea, Revista Mea, Revista Dobrogeana si altele, precum si la ziarele: Cuvântul, Buna Vestire, Cuvântul Studentesc etc.), Radu Gyr a publicat numeroase articole, studii literare si poezii. 

Membru de seamă al Mişcării Legionare, Comandant Legionar şi şef al regiunii Oltenia. Conferenţiar la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti. Este autorul versurilor cântecelor Sfântă Tinereţe Legionară, Imnul Moţa-Marin, Imnul Muncitorilor.

Laureat al mai multor premii ale Societăţii Scriitorilor Români şi ale Academiei Române. În 1940, pe timpul guvernării legionare a fost director general al teatrelor. În această calitate ia initiaţiva înfiinţării Teatrului Evreiesc.

După detenţia de sub regimul lui Carol al II-lea este închis şi de Antonescu, apoi este eliberat şi trimis spre „reabilitare“ în batalioanele de la Sarata. În 1945, regimul comunist îl încadrează în „lotul ziaristilor“ şi îl condamna la 12 ani. Revine acasa în 1956, dar după doi ani este din nou arestat şi condamnat la moarte pentru poezia Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane! Sub regimul comunist a executat aproape 16 ani de detenţie. 

A suferit chinuri inimaginabile în închisoarea Aiud, cu un regim de celulă aspră. Bolnav grav, cu un prolaps rectal gangrenat, cu hepatită, infiltrat pulmonar TBC, hemofilic, i s-a refuzat orice ajutor medical. Cărturarul Radu Gyr a lăsat în urmă o operă poetică de valoare unică, la care se alatură o muţtime de studii şi eseuri critice, răspândite în periodicele românesti de-a lungul anilor. 

A trecut în veşnicie în anul 1975 (28.04).

Lasă un comentariu

Newsletter AXA

Facebook

Donaţii pentru AXA

AXA România +

Contact

Pentru comenzi:

Ionuţ RUSE: 0721.09.44.47 - This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it. ;

Pentru corespondenţă:

Căsuţa Poştală 78, Oficiul Poştal 52, Cod poştal oficiu: 014860, Bucureşti - This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it. .

Urmăreşte-ne

Autentificare

Facebook user?

You can use your Facebook account to sign into our site.

Log in with Facebook

LOG IN

© AXA - revista de oceanografie ortodoxă - februarie 2008 - martie 2012