Vreau să mi te-aprinzi dintre lalele
Tu, Arhanghele, la glesne cu inele.
Besnele despică-mi-le`n două
cu tăişul Tău de cer şi rouă.
Tae-mi vipera din sânge, cu prăsile,
vrednice de cântec, Mihaile!
Toarnă-mi smirnă şi tămâe `n pumni,
bagă-mă la oi, la Sfânta Luni.
La coliba Sfintei Vinere, văcar,
fără leafă, să slujesc un an măcar.
Să mă`nsângere răsurile din strat
la Duminica-Prea-Sfântă, blând argat.
Şi când inima scârbavă o să vină
la Sân-Petru, lângă pragul de lumină,
Sfântul, încruntat, să bombănească,
cheia de smarald s`o`nvârte`n broască:
- Prea nevrednic e de slavă şi smintit,
ci la sfintele mătuşi a slugărit.
Lasă-l, Mihaile, să-I sărute
glesna Domnului cu stele şi lăute…





