A doua zi dimineaţa, mi s‑a adus un cal – aşa era programul – şi, după ce am trecut călare pe la casa miresei, am pornit în capul unei coloane afară din oraş, la crâng. Pe marginile şoselei, de o parte şi de alta era lume, prin copaci erau copii, iar pe şosea veneau în urma mea naşii, în trăsuri ornate, în frunte cu profesorul Cuza şi generalul Macridescu, Hristache Solomon, colonelul Blezu, colonelul Cambureanu, Tudoroncescu, Georgică Niculescu, maiorul Băgulescu şi alţii. Venea apoi carul miresei cu şase boi, împodobit cu flori. Apoi alte care ale nuntaşilor. În total 2.300 de care, trăsuri şi automobile, toate încărcate cu flori şi lume îmbrăcată în costume naţionale. Eu ajunsesem la 7 kilometri de oraş, în crâng şi coada coloanei încă nu ieşise din Focşani.
În crâng s‑a oficiat nunta pe o estradă de scânduri, pregătită anume. Erau de faţă între 80‑100.000 de oameni. După oficierea slujbei religioase au început hora, jocurile şi petrecerea. Apoi a urmat masa întinsă pe iarbă verde. Fiecare îşi adusese de mâncare, iar focşănenii avuseseră grijă şi pentru lumea venită din alte părţi.
Toată această desfăşurare de costume naţionale, de care româneşti, de viaţă şi de entuziasm a fost filmată.
Peste câteva săptămâni s‑a reprezentat la Bucureşti. Dar numai de două ori, căci ministrul de interne a confiscat şi filmul şi copia lui şi le‑a dat foc.
Spre seară, nunta s‑a terminat într‑o înfrăţire şi însufleţire generală. Eu am plecat în aceeaşi noapte cu soţia şi câţiva camarazi la Băile Herculane, unde am rămas două săptămâni la o veche familie de cunoscuţi, Ştefan Martalog.
Moţa s‑a dus la Iaşi, unde a început săparea temeliei Căminului Cultural Creştin, pe locul donat de inginerul Grigore Bejan.”
