Port sărutul dimineţilor pe buze,
pasul meu pe flaute să calce.
Mările mi-au încrustat în piept meduze
şi pe tâmple mi-au suflat cununi de alge.
Am descins din hoinăreala de văpae
a cometei haimanale prin rubine.
Umbre mă gonesc să mă despoae
de frunzişul de-aurori sburlit pe mine.
Veacu-mi stinge coastele solare
din speteze aurii de curcubee,
ca să-mi spargă felinarele pe care
le-am adus din mari casiopee.
Anii lumi cască negre funii
să-mi sugrume lebede, gazele.
Pajuri verzi vin din tărâmul lumii,
sfârtecându-mi măruntaele cu stele.
Mă alungă roţi locomotive
şi mă fluieră furnale şi maidane
curg lumină printre rotative
străzile mă scuipă din burlane.
Nu am inimă ci rana unei rodii,
ciugulită de luceferi şi poeme.
Gardurile când mă latră cu jigodii,
plâng privighetori în os cu steme…
Numai florile - când trec cântând - se-adună
şi doar noaptea cresc pe cer şi mă resfir
proectându-mă, înalt de vis, pe lună:
Umbră uriaşă de safir.
