Să-ţi fie Ţara mir, Neamul aiasmă,
Iar tu, înfipt în lut, să fii ca un
Biruitor de grindină gorun,
Suit spre cer ca o catepeteazmă.
Legat de datini prin vânjoase vine,
În apriga ta scoarţă de copac
Să gâlgâie toţi morţii tăi din veac,
Urcând, precum un sânge cald, în tine.
Şi, dârz şi neclintit slodun de pază,
S’auzi, în trunchiul tău pe zări crescut,
Cum taică-tău şi maică-ta din lut
Cu glas adânc te binecuvintează.


