Această iubire intratreimică se comunică prin harul dumnezeiesc, tuturor. Din mila Ei fiinţează şi potrivnicii Ei, diavolii. Din mila ei trăiesc necredincioşii şi rău credincioşii. Mila Ei este însăşi Înpărăţia cerurilor pentru care a fost gândit şi creat omul, desigur zidit după chipul Prea Sfintei Treimi.

În virtutea calităţii de chip al lui Dumnezeu, omul are vocaţia comuniunii şi a iubirii întru adevăr. Adevărul este Hristos, Dumnezeu Omul, Capul Bisericii, Care S-a răstignit din iubirea pentru umanitatea căzută în păcat. Omul doreşte să se comunice şi-şi comunice gândul şi inima celorlalţi. Singurătatea este iadul. Opusul iadului este Biserica, adică umnanitatea răscumpărată cu scump sângele Dumnezeu-Omului, Iisus Hristos. Viaţa Bisericii, Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească este după chipul Prea Sfintei Treimi, este viaţă de comuniune. Biserica este plină de Treime, este creaţia Prea Sfintei Treimi pentru mântuirea omului. În Biserică omul întâlneşte pe Dumnezeu dar şi pe celălalt. Numai şi Hristos şi Biserica unesc oamenii lăuntrice nedefinite(?). numai Biserica Dreptmăritoare Îl are pe Hristos întreg cu toată slava, fiind organism viu dumezeiesc omenesc în care se pregăteşte mântuirea omului. Numai prin şi în Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească avem nădejdea şi mântuirea. Ştim pe cine cuprinde Biserica, nu ştim până unde se întinde Ea. Virtual Biserica Dreptslăvitoare îi cuprinde pe toţi oamenii. Nu toţi răspund imediat la chemarea Mirelui şi a Bisericii Lui. Concret cei botezaţi în numele Prea Sfintei Treimi, care mărturisesc dumnezeirea Mântuitorului Iisus Hristos, care primesc Tainele Bisericii cu credinţă şi cu dragoste sunt mădulare taine ale Bisericii, trupul tainic al Domnului. Biserica este Una pururea pâna la sfârşitul veacului. Este Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ Care Se desăvârşeşte cu adevărat întru Împărăţia Cerească. Unitatea Bisericii, sfinţenia Ei nu sunt afectate de păcătoşenia sau lepădarea unora dintre mădularele Ei. Unitaea ei este ontologică, ţine de Capul Ei, singurul Domn şi Mântuitor: Unul Sfânt, Unul Domn Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl, amin.

Unitatea Ei este indistructibilă, chiar dacă majoritatea membrilor ei ar părăsi-o prin păcătuire, directă sau implicită. Nu poate exista un Cap cu mai multe trupuri. Ar fi o monstruozitate. Dorinţa cea mai mare a Mântuitorului nostru Iisus Hristos este, a fost înainte de Patima Sa cea de bunăvoie, ca Biserica Sa să rămână Una. Cămaşa pentru care s-au aruncat sorţii, deci a rămas nesfâşiată, a închipuit unitatea Bisericii până la sfârşitul veacurilor. Şi va rămâne una până la sfârşit, chiar dacă numeric va fi mai mică: „Nu te teme turmă mică, căci vouă vi s-a dat împărăţia cerurilor”.

Biserica şi lumea păcatului sunt într-un război continu, de neîmpăcat. Biserica vrea să-i aducă pe toţi, prin pocăinţă şi viaţă duhovnicească plăcută lui Dumnezeu, pe toţi oamenii, pe toţi cei căzuţi. Are dragoste şi înţelegere faţă de toţi, dar are multă intoleranţă faţă de cei potrivnici care cu cugetarea lor trupească, lumească caută să-şi facă ucenici şi prozeliţi. Aşa s-au născut bisericile mincinoase. Adunări de oameni şi comunităţi care s-au îndepărtat de învăţătura sănătoasă a Mântuitorului Iisus Hristos, a Dumnezeieştilor Apostoli, a Sfinţilor Părinţi. Aceste adunări sunt creaţii şi opere ale celui viclean care urăşte de moarte Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească.

Tatăl urâciunii a creat, prin mândrie, neascultare şi interese pământeşti aceste pseudo-biserici, lipsite de harul mântuitor, care înţeală pe cei ce vor să se înşele cu unamismele şi filosofiile lor. Acestea au înlocuit cuvântul lui Dumnezeu cu cuvântul căzut al oamenilor, pervertind după mintea lor întunecată Adevărul cel mântuitor, pervertind adevărata lege a lui Dumnezeu, răstignindu-L pe Domnul nostru Iisus Hristos iarăşi.

Catolicismul, protestatntismul, iudaismul, religiile orientale, sectele, masoneriile şi „iniţierile harismatice” şi ereziile condamnate de Biserică şi de Sinoadele Ecumenice şi Locale nu au nimic în comun cu duhul şi cugetarea învăţăturii bisericeşti neîmpărţite şi nedespărţite, neamestecate şi neschimbate, asemenea firilor dumnezeiască şi omenească a Mântuitorului Iisus Hristos. Biserica are rânduieli clare pentru cei care se întorc de la rătăcire la dumnezeiasca ortodoxie.

Dragostea sfinţilor faţă de Biserică s-a manifestat prin jertfa lor pentru păstrarea dreptei cedinţe atacată de lupii necruţători ai ereziilor de tot felul.Istoria Bisericii Ortodoxe Universale şi Româneşti este plină de astfel de pilde până în ziua de astăzi.

Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească nu recunoaşte tainele ereticilor. Nici botezul lor, nici hirotonia lor nici împărtăşania lor, nici maslul şi nici confirmarea lor. Nici una din „învăţăturile” sau „sfinţii” eretici nu sunt recunoscute de Biserică.

Sigur, există şi în Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească membri cu cugetare eterodoxă, cu viaţă duhovnicească îndoielnică, cu „puncte de vedere”, pogorăminte care nu consună cu cele ale Bisericii. Vocile lor nu au valoare decât pentru cei asemenea lor. Pe aceste voci ereziarhe le închide Capul Bisericii, prin vasele Sale cele alese şi plăcute la vremea rânduită. Sunt voci şi mădulare căzute prin cugetarea proprie. Biserica ortodoxă nu practică ecumenismul ci face misiune, adică propovăduieşte pe Mântuitorul Iisus Hristos şi învăţătura Lui – aceiaşi cu a apostolilor şi tuturor sfinţilor, aşa cum este, şi-i ajută pe cei credincioşi să dobândească, prin Sfintele Taine haina de nuntă de la nunta Fiului de Împărat, adică curăţia vieţii şi a cugetării.

Rugăciunea Dumnezeu-Omului din Ghetsimani ca toţi să fie una se împlineşte în cei care – prin şi în Duhul Sfânt – cred şi mărturisesc drept, Unitatea de înţelegere, de cuget, de simţire. Este un dar al Duhului Sfânt şi se dă celor care se roagă cu stăruinţă şi cu pocăinţă neîncetată. Toţi să fie una, toţi să fie drept credincioşi, toţi să fie ortodocşi în duh şi în faptă, toţi să fie întru sfinţenia vieţii, toţi să fie în aceiaşi învăţătură, împlinind toate poruncile, toţi să fie întru iubire şi în Adevăr. Învăţătura cerească a Domnului nostru Iisus Hristos nu se negociază. Învăţătura Bisericii Ortodoxe nu are nevoie de aggiornamente. Ortodoxia are totul, nu-I lipseşte nimic. Ea doar mărturiseşte pe Hristos şi voia Lui. Nu are nevoie de ecumenisme şi umanisme, nu dă aurul curat al învăţăturii Sale pe tinicheaua învăţăturilor omeneşti. Ortodoxia rămâne în veci inconfundabilă, smerită şi demnă, mereu răstignită, mereu biruitoare pentru că e dumnezeiască, e cel mai mare dar făcut întregii umanităţi. Prin ea umanitatea se salvează de la pieirea sufletească şi pământească – dar trebuie să şi vrea acest lucru. Unitatea nu e un amestec de învăţături, nu e un mixtum compositum, nu e o construcţie omenească babilonică – ci este un dar care trebuie păstrat cu orice preţ, până la sacrificiul suprem.

E o mare minciună să se spună şi să se creadă că sunt mai multe biserici, cu frânturi de adevăr şi că, prin urmare, „trebuie să luptăm pentru a ajunge la unirea bisericilor”. Unirea „bisericilor” nu poate să însemne cât venirea tuturor la dreapta cunoaştere a lui Dumnezeu şi o face Dumnezeu şi de aceea trebuie să ne rugăm dimpreună cu Biserica pentru ca toţi oamenii să ajungă la unirea înţelegerii şi a trăirii în Duhul Sfânt şi în Biserică. Nu simpozioanele îi vor ajuta pe oameni să-L cunoască pe Dumnezeu şi Biserica Lui, ci rugăciunea unită cu dragostea, cu smerenia şi cu postul. E nevoie de multă rugăciune chiar şi pentru cei din interiorul Ortodoxiei, întru cât există mulţi ortodocşi cu cugetare şi trăire lumească, cu cugetare străină de Ortodoxie. Mai întâi toate acestea trebuie să fie una în cugetare, una în asceză, una în simţire. La oameni e cu neputinţă aceasta, la Dumnezeu totul e cu putinţă. Adică, de voiesc cu adevărat mântuirea toţi catolicii, protestanţii, hinduşii, evreii, baptiştii, penticostalii, adventiştii, evangheliştii, copţii, armenii, nistorienii, toţi cei ce alcătuiesc de fapt „creştinismul antihristic”, să vină la dreapta credinţă, căci ei nu sunt nici creştinaţi. Dacă acest lucru nu se întâmplă, nu e vina Mântuitorului sau a Bisericii, ci se împlineşte cuvântul care zice: „Mulţi chemaţi, puţini aleşi” (Matei 22,14).

Încercările de a scoate din Rânduiala Dumnezeieştii Liturghii ecteniile pentru cei chemaţi, reprezintă un act de amăgire, sugerând că eterodocşii ar fi foarte aproape de ortodocşi sau chiar ortodocşi, în felul lor. Realitatea arată că multe suflete sincere născute şi botezate în cercul eterodocşilor caută să îmbrăţişeze Ortodoxia. Fie şi pentru câteva suflete sincere, ecteniile pentru cei chemaţi să rămână neclintite, după rânduiala şi voia Dumnezeieştilor Părinţi. Va fi o turmă şi un păstor, va fi o turmă mică, dar în ea e loc pentru cei puţini care vor să se mântuiască. Neavând viaţă sfântă, nefiind făcători de minuni, nefiind plini de Duhul Sfânt nu avem dreptul să umblăm la rânduielile Bisericii, nimeni nefiind mai presus de Ea. E nevoie pentru unii păstori şi pentru unii păstoriţi ortodocşi de o redobândire a cugetului şi vieţii autentic bisericeşti, de o conştiinţă ecclesială vie aşa cum aveau Sfinţii Părinţi, şi de o delimitare în slujire de ceilalţi care sunt în afara Ortodoxiei. Nu se pot asimila gradele ierarhice ale celorlalte denominaţiuni cu gradele ierarhice ortodoxe decât ca urmare a unei gândiri lumeşti decăzute sau la porunca sinagogii satanei. Mântuitorul Iisus Hristos cu Biserica Lui, cu Maica Sa, cu Apostolii Lui, cu mucenicii şi cuvioşii şi mărturisitorii Lui ne izbăvesc de fraţii cei mincinoşi strecuraţi între noi. Cei dreptslăvitori, cei încercaţi, cei plăcuţi Lui pătimesc cu smerenie pentru Cel Ce a pătimit pentru noi şi a înviat a treia zi după Scripturi.

Să ne rugăm şi noi ca să fim părtaşi la darul de a fi una în cele sfinte, având aceleaşi simţiri şi simţăminte ca în Mântuitorul Iisus Hristos, ca în Apostolii Lui (fără Iuda), ca ale Maicii Domnului, ca ale tuturor sfinţilor. Cine vrea să înţeleagă,  înţeleagă! Bucuraţi-vă şi vă veseliţi că plata voastră multă este în ceruri! Şi iarăşi va să vină cu slavă să judece viii şi morţii, a Cărui Împărăţie nu va avea sfârşit!