Interviul teologului Ioan Vlăducă, cu Părintele profesor emerit de Patrologie de la Universitatea din Salonik, Theodoros Zisis
Ioan Vladucă: Binecuvântaţi, Părinte! Vă rog să ne spuneţi câteva cuvinte despre prigoana dezlănţuită împotriva Episcopului Artemie din Serbia.
Părintele Profesor Theodoros Zisis: Episcopul Artemie, izgonit pe nedrept din episcopia sa şi exilat într-o mânăstire, se aseamănă cu Sfântul Ioan Gură-de-Aur. Pe Sfântul Ioan Gură-de-Aur l-au urmat monahi şi mireni în tot drumul său. Şi la Episcopul Artemie, acolo în mânăstirea în care l-au exilat, se duce lume, iar duşmanii Ortodoxiei au fost deranjaţi de aceasta.
Ioan Vlăducă: În ce mod a început prigoana?
Părintele Profesor Theodoros Zisis: Statul sârb a cerut interpolului să fie dat în urmărire generală Părintele Simeon – protosinghelul Preasfinţitului Artemie. Se presupune că atunci când un stat cere urmărirea prin interpol, persoana urmărită este vinovată, fără proces. Aşa a fost arestat de interpol şi ţinut 7 luni în închisoarea din Salonik, fiind apoi supus judecăţii celei mai înalte Curţi a Greciei, anume Areopag, care i-a dat câştig de cauză Părintelui Simeon împotriva statului sârb. E mare lucru că Areopagul a fost drept. Nu a luat în seamă că e statul sârb la mijloc.
Ioan Vlăducă: De ce s-a desfăşurat procesul în Grecia?
Părintele Profesor Theodoros Zisis: Pentru că aici a fost prins. El venise la Facultatea de Teologie, unde îşi făcea teza de master. A fost prins în Facultate de interpol şi arestat imediat, fără drepturi.
Ioan Vlăducă: Ce acuzaţie i s-a adus?
Părintele Profesor Theodoros Zisis: Delapidare din fondurile Mitropoliei Kosovo.
Ioan Vlăducă: Vă rog să comentaţi această acuzaţie.
Părintele Profesor Theodoros Zisis: Evident, este o acuzaţie falsă. Nu au reuşit să aducă nici o dovadă. Mai mult, există un economist care se ocupă de Mitropolie. Nu se ocupă Protosinghelul, nici Episcopul.
Ioan Vladucă: Cine l-a acuzat?
Părintele Profesor Theodoros Zisis: A fost acuzat de Patriarhul Irineu şi de Athanasie Jetfici care au impus sinodului să îl acuze; iar apoi acuzaţia a fost preluată de statul sârb, care a cerut interpolului urmărirea Protosinghelului. Motivul arestării Protosinghelului a fost ca să îl ţină departe de Episcopul Artemie, să nu poată interveni în sechestrarea acestuia.
Ioan Vlăducă: Când a avut loc arestarea Părintelui Simeon?
Părintele Profesor Theodoros Zisis: În urmă cu opt luni şi jumătate. L-au ţinut arestat şapte luni, fără proces şi fără probe.
Ioan Vlăducă: Unde se află acum Preasfinţitul Artemie?
Părintele Profesor Theodoros Zisis: Acum, după caterisirea nedreaptă, are domiciliu forţat. Episcopul Artemie a fost arestat cu ajutorul poliţiei albaneze musulmane, la comanda noului episcop necanonic pus de sinod în locul Înalt Preasfinţitului Artemie.
Ioan Vlăducă: De ce îl urăsc masonii atât de mult pe Preasfinţitul Artemie?
Părintele Profesor Theodoros Zisis: Pentru că e Ortodox. Este împotriva venirii papei în Serbia, împotriva ecumenismului, pe faţă, este împotriva intrării Serbiei în UE şi cere despăgubiri pentru poporul sârb pentru atrocităţile comise în Kosovo.
Ioan Vlăducă: Ştim că masonii lucrează de obicei mai discret. Face omul un infarct miocardic, sau în câteva luni se îmbolnăveşte de cancer… De ce au lucrat pe faţă împotriva Preasfinţitului Artemie?
Părintele Profesor Theodoros Zisis: E pronia lui Dumnezeu. Iar diavolul nu şi-a mai putut stăpâni ura! A dat-o pe faţă ca să vedem! Ei nu îşi mai dau seama ce fac, se vede din acţiunile lor. O demonizare oarbă. Se tem de Episcopul Artemie; el a trecut prin pericole de neimaginat şi Dumnezeu l-a apărat. Nu pot întelege masonii cum acest om e atât de puternic.
Ioan Vlăducă: Vă mulţumesc mult! Vă rog, un gând de încheiere.
Părintele Profesor Theodoros Zisis: Izgonirea Episcopului Artemie este foarte amară, foarte dureroasă, dar şi foarte plină de nădejde, pentru că readuce timpurile patristice, arată că trăim în epoca Sfinţilor Părinţi, din pricina provocărilor.
Mulţumim lui Dumnezeu că mai există astfel oameni verticali. Cu cât vor apostazia patriarhii şi ierarhii Ortodoxiei,cu atât vor sta mai drepţi şi mai luptători Oamenii lui Dumnezeu.
Iată un exemplu.
Referitor la caterisirea PS Episcop Artemie, Patriarhul Serbiei Irineu a declarat următoarele:
„Sinodul Ierarhiei nu doar că poate să caterisească un episcop, ci este şi unicul organ al Bisericii care are dreptul să o facă. Sinodul Ierarhiei este supremul corp administrativ şi judecătoresc al Bisericii Sârbe şi ca atare este deasupra Tribunalului Bisericesc. Sinodul Ierarhiei care este compus de toţi arhiereii îi judecă pe episcopi şi fostul Episcop Artemie ştie foarte bine asta. Când nu se întruneşte Sinodul Ierarhiei şi nevoile pretind un verdict de condamnare, este posibil ca un episcop să fie judecat de doisprezece arhierei care sunt numiţi. Cu toate acestea, când se întruneşte Ierarhia, aceasta se transformă în Tribunal şi în mod valid-legal judecă şi condamnă un episcop. Nu există posibilitatea recursului pentru că Sinodul Ierarhiei este Corpul Suprem al Bisericii.
Mai simplu, pe fostul Episcop Artemie l-au condamnat toţi arhiereii prezenţi în Ierarhie, care sunt de trei ori mai mulţi decât ar fi fost în Tribunal. Un exemplu al autorităţii Sinodului este depunerea şi caterisirea fostului Patriarh al Ierusalimului în 2005. Ierarhia l-a eliberat de îndatoriri şi după aceea l-a caterisit şi l-a făcut monah”
(http://www.vesti-online.com/Vesti/Srbija/98777/Artemije-kod-Konuzina)
Un anonim a comentat:
Nereuşită este încercarea Patriarhului de a prezenta hotărârea ilegală şi anticanonică de caterisire a Episcopului Artemie ca legală şi canonică. Oricare ar fi corpul competent să judece, fie Consistoriul Bisericesc din doisprezece episcopi, fie Ierarhia în întregul ei, ce dreptate e aceea fără recitarea acuzaţiilor şi apărarea celui acuzat? „Hotărâm şi poruncim” nu constituie o metodă judecătorească nici în dreptul bisericesc, nici în cel lumesc. Iar privarea de dreptul de a apela la „εφετείο (curtea de recurs)” sau de a face recurs, cum se numeşte de obicei în Dreptul bisericesc, arată că hotărârea este prefabricată şi judecata este aranjată. Să nu uite Patriarhul că nu există niciun papă infailibil şi niciun Sinod infailibil. Sinoade au condamnat şi în trecut mari sfinţi, dar hotărârile lor nu au fost nici ortodoxe, nici canonice şi legale. Aceste Sinoade sunt cunoscute ca tâlhăreşti. Nu cumva un astfel de Sinod tâlhăresc conduce Patriarhul Irineu al Serbiei?
(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: http://thriskeftika.blogspot.com/2010/11/blog-post_3850.html)
Ddeclaraţie provocatoare a nou-numitului episcop de Raşka şi Prizren Teodosie despre episcopul Artemie
Episcopul Teodosie care într-un mod anticanonic şi ilegal a ocupat Episcopia de Raşka şi Prizren prin hotărârea Sinodului Bisericii sârbe, cu toate că există un episcop viu şi canonic în persoana Episcopului Artemie, procedează acum şi la declaraţii provocatoare. Se prezintă ca apărător al ordinii canonice a Bisericii şi declară: „Mă rog lui Dumnezeu ca fostul Episcop Artemie să conştientizeze în cele din urmă că Biserica nu poate să se joace. Ca Episcop nou-ales de Raşka şi Prizren am avut responsabilitatea şi obligaţia să ocrotesc episcopia ce mi-a fost încredinţată de Sfântul Sinod. Eu personal cred că fostul Episcop Artemie nu mai constituie o ameninţare serioasă pentru Biserică”.
(http://www.topvesti.net/vladika-teodosije-sa-crkvom-niko-ne-sme-da-se-igra/).
Probabil că din răbdarea şi smerenia cu care primeşte toate aceste scârbe, vine bucuria de pe faţa episcopului Artemie şi ale călugărilor din Kosovo. Cine vede zilnic moartea, aşa cum au văzut-o aceşti „luptători în prima linie pe baricadele ortodoxiei” în zilele negre ale bombardării din Kosovo, nu se sperie ușor. Şi nici nu cedează în faţa Europei, Vaticanului, americanilor şi a altora.
Episcopul Teodosie ne spune deci că se roagă pentru Episcopul canonic, căruia într-un mod anticanonic i-a furat episcopia. Şi-a ocrotit episcopia de cel ce o ameninţa pe ea (!), Artemie, folosind Poliţia Albaneză. Ecumeniştii din Serbia încalcă Sfintele Canoane cu un cinism inimaginabil, izgonesc şi caterisesc pe nedrept şi anticanonic clerici şi pe Episcopul Artemie, colaborează cu Poliţia Albaneză şi cu toate acestea se prefac că sunt păzitorii ordinii canonice.
Un anonim comentează:
Artemie a fost şi este Episcopul legal şi canonic de Raşka şi Prizren şi toţi cei care vorbesc despre Artemie şi-l numesc fost Episcop de Raşka greşesc mult şi sunt chemaţi la pocăinţă!(Leonida)
(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: http://thriskeftika.blogspot.com/2010/11/blog-post_3967.html)
Diplomatul cu studii postuniversitare (Master/Bachelor) în ştiinţele juridice Zoran Kvorovic a declarat: „Biserica Ortodoxă Sârbă indirect, dar în mod clar a recunoscut unilateral proclamata independenţă a Kosovo şi Metohia prin faptul că s-a adresat Poliţiei Albaneze (KPS – Kosovo Police Service) pentru ajutor în îndepărtarea violentă a caterisitului Episcop de Raşka şi Prizren – Artemie din Mănăstirea Duboki Potok, care se află pe terenul eparhiei sârbeşti sudice.
(http://www.vesti-online.com/Vesti/Tema-dana/98615/SPC-priznala-nezavisnost-Kosmeta (traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, sursa: http://thriskeftika.blogspot.com/2010/11/blog-post_9479.html)
Episcopul Artemie a acordat un interviu ziarului Vecernje Novosti după evenimentele dramatice care au avut loc în Serbia sâmbătă şi duminică. Expunem aici, traduse în greceşte (şi din greceşte în româneşte – n.tr.) câteva din cele mai importante puncte ale acestui interviu.
„Hotărârea caterisirii mele este anticonstituţională, nu este canonică şi pentru mine nu are importanţă. Încă sunt ceea ce eram şi mai înainte” – declară Episcopul Artemie.
„Nu m-am despărţit de nimeni. Sunt încă unit cu Biserica cea Una, Sfântă şi Apostolică. De asemenea, cu Sfinţii Apostoli, cu Sfinţii Părinţi, cu Sfântul Sava, cu Episcopul Nicolae (Velimirovici), cu Părintele Iustin (Popovici) şi cu toţi creştinii ortodocşi care respectă ordinea în Biserică. Cei care au încălcat acest principiu ar trebui să vadă singuri cine sunt şi unde se află”.
Întrebat dacă împotrivirea sa faţă de hotărârile autorităţilor bisericeşti este o acţiune împotriva unităţii Bisericii, Episcopul Artemie a răspuns că a demonstrat că este pentru această unitate, atunci când în trecut a acceptat hotărârile, chiar dacă erau anticanonice. „Am primit (aceste hotărâri) de dragul păcii şi al unităţii Bisericii. Am respectat interdicţia de săvârşire a slujbelor religioase, ca să nu le dau vreun motiv pentru alte acţiuni mai rele. Am aşteptat de la Sfântul Sinod al Episcopilor să rezolve această problemă şi să revină ordinea canonică în Biserica Ortodoxă Sârbă”.
„Mă aşteptam ca şi Sfântul Sinod al Ierarhiei să aibă acelaşi scop. Cu toate acestea, hotărârile şi acţiunile lor anticanonice doar au fost continuate. Anticonstituţional mi-au interzis să locuiesc în Kosovo şi în Metohia, să-mi păstoresc fiii duhovniceşti şi să săvârşesc sfintele slujbe”.
Episcopul Artemie a declarat de asemenea că a informat Sfântul Sinod că nu se va conforma cu hotărârile anticanonice până la emiterea hotărârii Tribunalului Bisericesc şi că este Episcop pe viaţă al Episcopiei de Raşka şi Prizren.
Când a fost întrebat de ce s-a dus în Kosovo sâmbătă şi duminică, în loc să se prezinte Sfântului Sinod, Episcopul Artemie a răspuns că nu a fost chemat la Sinod. „Nu am fost chemat în Sinod. Şi în loc să prezinte aceste teme înaintea episcopilor şi să ia o hotărâre referitor la acestea, Sinodul l-a numit pe Episcopul nostru Vicar, Teodosie Sibalic, Episcop titular, cu toate că există un episcop viu şi canonic”.
„Aceasta este o contravenţie care aduce caterisirea tuturor acestora. Când am fost informat de acestea, am hotărât că eu sunt episcopul canonic legal. Episcopia de Raşka şi Prizren este a mea şi săvârşind o Dumnezeiască Liturghie în Mănăstirea de la Duboki Potok am vrut să arăt tuturor unde se află inima problemei”.
La întrebarea dacă se teme că ar putea să fie arestat pentru toate câte s-au întâmplat sâmbătă şi duminică, Episcopul Artemie a răspuns că nu se teme, deoarece nu crede că există vreun motiv ca să fie arestat. „Dacă cineva are dovezi ale vinei mele, trebuie să le prezinte. Spun că am deturnat proprietatea Bisericii. Oare eu mi-am pus în spate Mănăstirea Duboki Potok?”, se întreabă martiricul Episcop Artemie.
(traducere: Frăţia Ortodoxă Misionară „Sfinţii Trei Noi Ierarhi”, cu informaţii de pe http://wap.b92.net/eng/news/politics-article.php?yyyy=2010&mm=11&dd=22&nav_id=71050, via http://thriskeftika.blogspot.com/2010/11/blog-post_436.html)
Probabil că mulţi dintre cititorii neavizaţi, ba chiar şi din cei avizaţi, îşi vor spune, pe bună dreptate, că nu văd scopul acestor nedreptăţi şi prigoane chiar din partea ierarhiei bisericeşti. Dar dacă privim cu atenţie în lumea creştină vom observa că „tăvălugul antihristic” a început să se rostogolească peste minţile şi inimile credincioşilor... doar-doar le vor strivi credinţa apostolică şi îi vor aduce la numitorul comun care le este dictat de la „centrul European”… DICTATURA ECUMENISTĂ. Aceasta nu se poate împlini decât prin FALSA UNIRE ÎNTRE CREŞTINI.
Dar să-I dăm slavă lui Dumnezeu că în secolul acesta al apostaziilor generale, există şi ierarhi care gândesc şi acţionează având „scutul şi armele„ Sfinţilor Părinţi.
Iată un exemplu demn de urmat.
Înalt Prea Sfinţitul Mitropolit al Pireului, Serafim, prin scrisoarea sa către Arhiepiscopul Atenei Ieronim, în calitatea acestuia de preşedinte al Sinodului Permanent, cere ca Sfântul Sinod al Bisericii Greciei să se îngrijească ca la Sfântul şi Mare Sinod al Prea Sfintelor Biserici Ortodoxe (a cărui convocare se pregăteşte) să aibă loc proclamarea solemnă:
1) a Sinodului convocat de Sfântul şi Marele Fotie la Constantinopol (879-880) ca al VIII-lea Sinod Ecumenic şi
2) a Sinodului din 1351 din Constantinopol ca al IX-lea Sinod Ecumenic.
Primul a condamnat erezia Filioque, iar cel de-al doilea: 1) a condamnat teologia scolastică a lui Varlaam Calavritul, 2) a condamnat erezia scolastică despre harul creat şi 3) a dat dreptate Sfântului Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, şi celor nouă tratate ale sale „Pentru cei ce vieţuiesc cu sfinţenie în isihie”.
