Restitutio Alexandru Bassarab

Alexandru Bassarab s-a născut la 11 august 1907 în oraşul Bacău. Maturizarea sa precoce şi seriozitatea dublată de talentul înăscut îl recomandau încă de timpuriu ca pe un potenţial vârf al generaţiei sale. Era o prezenţă vie, econom la vorbă şi măsurat în cuvânt. Frecventează cursurile pictorului profesor I. Teodorescu-Sion la Academia de Belle Arte precum şi cursurile facultăţii de Drept din Bucureşti. Dar formarea sa ca artist se va desăvârşi la şcoala particulară de pictură a lui Constantin Vlădescu. Aici va avea ca mentori şi îndrumători pe maeştrii Petraşcu, Tonitza, Şirato şi Iorgulescu-Yor. Tot aici îi va cunoaşte şi îndruma pe mai tinerii săi colegi Valentin Hoeflich şi Gheorghe Vânătoru. Cei trei, cărora li se va alătura şi Geo Zlotescu, vor lucra şi expune împreună pictură murală sau de şevalet, grafică şi gravură. Tot cei patru au lucrat şi la restaurarea faţadei exterioare a bisericii Sfântul Ilie Gorgani, aşa cum arată ea şi astăzi.

Alexandru Bassarab se va specializa în gravură, în special gravură pe linoleum, gen care-l va consacra posterietăţii. Astfel, deşi multe lucrări originale vor fi mai târziu distruse, interzise sau pierdute, reproducerile tipărite ale gravurilor au supraveţuit până în zilele noastre purtând amprenta stilistică inconfundabilă a autorului lor. Între 1934 şi 1939 i se vor solicita lucrări pentru fiecare Salon Oficial Anual organizat de Ministerul Cultelor şi Artelor.

În paralel se va manifesta şi publicistic făcând cronică şi critică plastică. A colaborat la redactarea unor periodice de cultură, precum „Arta şi Omul”(director Augustin Clonda), „Ideea Românească”(director Paul Costin Deleanu).

Se încadrează în Mişcarea Legionară, unde va avea „gradul” de „Comandant legionar”. Organizează şi conduce familia legionară „Ideea Românească”, unde reuşeşte să grupeze o elită de artişti şi gânditori de perspectivă, interesaţi nu numai în propria lor creaţie dar şi în rostul, menirea şi destinul culturii româneşti. Din iniţiativa pictorului Bassarab, a sculptorului Anastase şi scriitorilor Paul Costin Deleanu şi Horia Stamatu, ia fiinţă Cenaclul de artă populară „Luchian”, adevărat laborator de creaţie care va pregăti şi realiza în decembrie 1940 importanta expoziţie de artă naţională „Arta în 1940”, debutul cenaclului se realizează prin aşezarea unei plăci comemorative pe casa în care a trãit si a murit marele pictor român....

Comandaţi revista AXA online accesând secţiunea Magazin sau la numărul de telefon 0721.09.44.47 - Ionuţ Ruse sau la e-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

Citit 332 ori

Publicat în AXA 52

Etichetat cu

Râpa Robilor

AXA - revista de oceanografie ortodoxă

Scopul publicaţiei AXA este acela de arăta că a existat, precum există şi va exista un fel românesc de a înţelege şi de a participa la istorie, propriu nouă şi care nu este îndreptat împotriva celorlalţi ci este pentru mântuirea neamului nostru. Acesta este, de fapt, firescul românesc. Nu este contra ci este pentru! Nu se bazează pe ură, ci pe iubire. Fără îndoială că aceste lucruri aşează publicaţia noastră în contra curentului „corectitudinii politice”, al Uniunii Europene – dar aceasta este o consecinţă a poziţiei acestei uniuni şi nu a noastră: noi suntem pentru credinţa în Hristos şi pentru asumarea drumului şi misiunii pe care le au românii în istorie – uniunea este împotriva acestora, deci împotriva românilor, şi, ca un fel de urmare puţin semnificativă pentru ceilalţi şi împotriva noastră. Aceasta face misiunea noastră mult mai grea: pentru multe concepte fundamentale, sensurile au fost deformate, caricaturizate, în cea mai mare măsură cu intenţie, astfel încât înţelesurile lor proprii au devenit mai puţin accesibile. Şi pentru acest lucru este necesar să cunoaştem, mai întâi de toate, adevărul istoric. Faptul că am publicat şi publicăm fragmente din viaţa legionarilor nu este pentru că noi am fi membrii ai Mişcării legionare – care nici nu mai există ca atare; ci fiindcă aceasta a fost ultima manifestare a sufletului românesc, cu expresia în trăire, în cultură, şi într-un politic cu totul nou pentru acea lume şi pentru lumea de astăzi: politicul bazat pe credinţă şi pe conştientizarea misiunii românilor ca neam dreptmăritor creştin, politicul bazat pe cinste şi jertfă; şi fiindcă au murit mărturisindu-L pe Hristos. Acesta este adevărul! Oricât de incomod şi de ascuns de statul român actual ar fi, prin oricâte legi, noi trebuie să-i cinstim, ca pe ceilalţi sfinţi, chiar dacă au fost legionari (corect ar fi: tocmai pentru că au fost legionari). Şi trebuie să învăţăm lecţia lor! Iată cum se explică împrejurarea că suntem huliţi pentru că suntem legionari: mai întâi este faptul că sunt foarte puţini care cunosc adevărul istoric, şi, ca urmare sunt şi mai puţini care înţeleg semnificaţiile acelui adevăr; apoi consecinţele acestei cunoaşteri a celor ce înţeleg aceste semnificaţii se răsfrâng în realitatea cotidiană!