Basarabenii au renunţat să numere bobocii şi sunt preocupaţi toamna aceasta mai mult de opţiunile pe care le au pentru un viitor mai bun. Republica Moldova se află în perioada aceasta în faţa câtorva alegeri cruciale. Pe plan politic, basarabenii prin reprezentanţii lor trebuie să decidă: preşedinte „de compromis” sau dizolvarea Parlamentului şi organizarea unor alegeri parlamentare anticipate. La sfârşitul lunii septembrie a.c., Curtea Constituţională a Republicii Moldova a decis că preşedintele nu poate fi ales prin lege organică, dar, până la urmă Parlamentul este instituţia decidentă la nivel politic şi nici o altă instituţie nu poate decide în locul acesteia în acest sens. Prin urmare, oricare va fi decizia Parlamentului, atât timp cât aceasta va fi constituţională, va fi legitimă.

Oricum, basarabenii vor mai fi ţinuţi în suspans câteva luni, până când guvernanţii vor găsi o soluţie. În cazul în care nici comuniştii şi nici actuala guvernare nu vor cădea de acord asupra unui candidat, vor trebui organizate alegeri anticipate.

Alexandru Tănase (Ministrul Justiţiei din Republica Moldova – n.r.): „Dacă eşuează alegerea şefului statului potrivit normei constituţionale şi potrivit şi hotărârii care a fost adoptată în 20 septembrie, preşedintele ţării, în cazul de faţă preşedintele interimar este obligat să dizolve Parlamentul. Fără nici o posibilitate de a deroga de la această obligaţie. Eventualitatea unor alegeri anticipate nu ţine de norma legală, ea ţine de situaţia politică la moment. Dacă parlamentarii vor vota şi vor alege şeful statului în mod cert alegerile nu se vor produce. Dacă procedura de alegere a şefului statului va eşua, în mod clar Parlamentul urmează a fi dizolvat în mod obligatoriu, fără nici un fel de posibilităţi de derogare.” (Jurnal.md, 24 septembrie 2011).

Vladimir Voronin a declarat că refuză să negocieze cu Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE), dar că este dispus să ducă tratative separate cu partidele. PLDM deja s-a arătat interesat de această perspectivă. „Putem discuta şi fiecare în parte, iar la sfârşit, să ne aşezăm toţi şi să tragem linia şi să găsim compromisul”, a declarat Valeriu Streleţ, liderul fracţiunii PLDM în Parlament. Deputatul Mark Tkaciuk a declarat jurnaliştilor că PCRM va negocia doar în parte cu partidele AIE. „Vom negocia cu fiecare în parte, nu cu colhozul, nu cu turma, pentru că persoanele din Alianţă au demonstrat că nu sunt parteneri. Ei nu au o viziune comună de perspectivă a ţării”, a declarat deputatul comunist conform agenţiei Info-prim.md (Timpul.md, 24 septembrie 2011). Pe de altă parte, liberalii văd în adoptarea unei noi Constituţii soluţia de onoare, astfel încât să nu fie nevoiţi să încheie un pact cu diavolul. Mihai Ghimpu, liderul Partidului Liberal a declarat la sfârşitul acestei luni pentru presă că: „Cea mai mare lacună a actualei Constituţii este art. 78. Dacă eram susţinuţi de colegi, Republica Moldova avea deja un preşedinte. Odată ce Parlamentul nu este capabil să modifice Constituţia, venim cu iniţiativa de a organiza un Referendum”. (Timpul.md, 22 septembrie 2011)...

Comandaţi revista AXA online accesând secţiunea Magazin sau la numărul de telefon 0721.09.44.47 - Ionuţ Ruse sau la e-mail: This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it.

TIMPUL, 15 Octombrie 2010

CĂDEREA COMUNIŞTILOR

“Durakovii” cu viziuni kominterniste din vizuinile voroniniste

După 1989, în perioada cât am fost şi eu implicat modest în politica basarabeană, am întâlnit o sumedenie de tipi fără scrupule, care, de la regim la regim, şi-au schimbat macazul ideologic, rămânând necesari şi următorului regim politic. De mirare, dar mai toţi tipii aceştia erau acceptaţi fără rezerve, a doua zi, pe lângă următorul şef, de parcă respectivii trădători aveau misiunea permanentă să slujească şeful până la căderea lui şi venirea celuilalt.

Puţini au fost oare cei care, după victoria Limbii Române şi a alfabetului latin, în august 1989, după alte izbânzi ale Mişcării de eliberare naţională, publicau cele mai naţionaliste articole, în care pe merit îl venerau pe Mareşalul Antonescu, ţineau în faţa mulţimilor cele mai antiruseşti şi mai anticomuniste discursuri, ca mai târziu să devină colegi de serviciu cu Mark Tkaciuk, Oleg Reidman şi Vladimir Socor, pe lângă tartorul comuniştilor din R. Moldova, sau să facă alianţă românofobă cu neobolşevicii de pe malul Bâcului?

Mi-am amintit de acest lucru în lunile imediat următoare prăbuşirii ruşinoase a comuniştilor moldoveni, în vara anului trecut. Unii din aceşti tipi au stat liniştit până la nereuşita referendumului constituţional din 5 septembrie curent, ca, după asta, să-şi arate din nou colţii roşii.

Să nu credeţi însă că toţi actualii lideri democraţi sunt o fericită excepţie în acest sens. Din lipsă de cadre pe potriva intenţiilor - sau poate din alte motive, pe care noi le putem doar bănui -, unii din foştii linguşitori ai odiosului regim neocomunist au continuat să-şi facă treaba lor pe lângă noii şefi. Să ne amintim doar de sumedenia de aşi (ascunşi de către cine?) în mânecile actualilor lideri, care au compromis ideea referendumului constituţional şi pe cea a distincţiilor de stat.

Tratatul de neagresiune dintre Germania şi URSS era un acord comercial stabilit între cele două state, la care s-a ataşat un Adiţional secret, prin care Germania şi Rusia Sovietică împărţiseră Europa în două, în funcţie de interesele fiecăreia. În scrisoarea sa către Stalin, din data de 20 august 1939, Hitler îşi arăta satisfacţia pentru încheierea acestui acord şi cerea dictatorului de la Moscova să urgenteze semnarea acestuia şi a Protocolului secret, care urma să intre în vigoare chiar de la semnarea sa:

1) „Salut în mod sincer încheierea acordului commercial germano-sovietic, scria Hitler, în scrisoarea sa către Stalin, care este primul pas în direcţia unei schimbări a naturii relaţiilor germano-sovietice.

2) Încheierea Pactului de neagresiune reprezintă pentru mine reconfirmarea unei politici germane pe termen lung. Germania reia astfel linia politică ce a fost utilă secole de-a rândul ambelor state. De aceea, guvernul Reichului este hotărât să tragă toate concluziile ce decurg din această schimbare radicală.

3) Accept Proiectul Pactului de neagresiune propus de Preşedintele Consiliului Comisarilor Poporului şi Comisarul Poporului al URSS, domnul Molotov, dar consider că este necesar să fie clarificate cât mai curând posibil problemele legate de acesta.

Preşedintele fără de instrumente

Mihai Ghimpu declară „ridicînd din umeri” că nu are instrumentele necesare pentru combate corupţia, aş vrea însă să îl atenţionez că nu doar de instrumente duce lipsă „capul ţării” ci el prin toate acţiunile şi faptele de care dă dovadă ne arată că între el şi funcţia de preşedinte e o antinomie desăvîrşită, el săracul însă „nu are instrumente”.

Ghimpu: „Nu am instrumente pentru a-i pune la respect pe cei corupţi”

Preşedintele interimar, Mihai Ghimpu, împărtăşeşte părerea moldovenilor că oamenii de afaceri corupţi, din anturajul fostului preşedinte Vladimir Voronin, ar trebui traşi la răspundere de noua guvernare, dar ridică din umeri şi spune că nu are instrumentele necesare pentru a realiza acest lucru. Ghimpu a declarat ieri, în cadrul unei emisiuni televizate de la postul public de televiziune, că nu poate să dea comanda că cetăţeanul „x” sau „y” să fie tras la răspundere penală. „Instituţiile care ar trebui să facă asta, pe linie politică, nu aparţin Partidului Liberal, ci altor parteneri din Alianţa pentru Integrare Europeană. Să fi avut oameni de la PL la aceste instituţii, atunci puteam să intervin şi se luau măsuri”, a menţionat preşedintele interimar.

Cine e pe primul loc?

Tot teatrul din jurul „osului european” nu le este pe placul alegătorilor din Republica Moldova, cel puţin asta arată sondajul de opinie cu întrebarea foarte actuală: „Noi pe cine votăm?”. Acest parlament de conjunctură şi acest preşedinte-interimar de tristă amintire nu o mai pot duce mult: nici legal şi nici de facto, totuşi ce vom alege în schimb din coşul de tarantule şi şerpi veninoşi? Să fie capitaliştii cu secere şi ciocane sau capitaliştii cu steguleţe albastre şi stele căzătoare, oricum buzunarelor acestor „homo politicus” le este comună o caracteristică şi anume a faptului că sînt fără de fund.

Paradele Alianţei

Gaşca politicienilor din Alianţa pentru integrare europeană a fost prinsă între 2 parade: cea de la Moscova din 9 mai cu ocazia înfrîngerii fascismului şi victoriei comunismului şi parada homosexualilor (unde îi vor fi găsit şi pe aceştia în Republica Moldova). Şi iată că aceste parade reprezintă una caldă şi una rece pentru „iubiţii” noştri conducători. La Moscova nu s-ar duce, însă fratele mai mare din Kremlin stă întotdeauna cu mîna pe robinetul de gaze, iar dacă gluma se îngroaşă s-ar putea să fluture pe la nasul rebelilor un AK-47. Pe de altă parte parada homosexualilor deschide largile orizonturi europene şi viitorul „cu cătuşe roz” adus de UE, aici însă se întîlnesc cu opinia publică – acel indicator atît de important pentru viitoarele alegeri.

Nimeni nu mai poate ignora, astăzi, că ţiganii au devenit o problemă a Europei, cu atât mai mult cu cât sunt consideraţi minoritatea cea mai numeroasă din această parte a lumii. O minoritate nomadă care, tocmai de aceea, nu a avut niciodată un stat naţional. Din acest punct de vedere, ţiganii se diferenţiază şi de kurzi, şi de evrei. Primii sunt sedentari în câteva state din Orientul Mijlociu, dar nu li s-a îngăduit să aibă un stat al lor, ceilalţi, după o istorie remarcabilă în acelaşi spaţiu, au fost nevoiţi să plece într-o diaspora de aproape două milenii, supravieţuind prin forţa religiei lor şi reuşind să-şi refacă statul naţional graţie proiectului sionist şi conjuncturii istorice provocate de Al Doilea Război Mondial.

Marea şi sarea promisă de Filat

După „fabuloasele” împrumuturi de la americani – domnul Filat marchează din nou în poarta mass-media cu o nouă realizare – oprirea crizei economice şi faptul că nu se va mulţumi cu atît, ci „era de aur a europenaşilor basarabeni” va continua, adică împrumuturi peste împrumuturi şi cîteva declaraţii de faţadă ca să nu se supere biata opinie publică că nu e luată în seamă cu alte cîteva minciuni gogonate.

Vlad Filat: Recesiunea a fost stopată, dar nu ne mulţumim cu atât

Premierul Vlad Filat a declarat pentru Info-Prim Neo că recesiunea în ţară este stopată şi chiar a fost înregistrată o creştere economică neesenţială, dar că Guvernul nu se va mulţumi cu atât.

4 aprilie 2008

Preşedintele Vladimir Voronin a atenţionat NATO asupra necesităţii rezolvării problemei transnistrene
Problema transnistreană alimentează un potenţial de insecuritate şi instabilitate nu doar pentru teritoriul Republicii Moldova, dar şi pentru întreaga regiune, a declarat, joi, Preşedintele Vladimir Voronin, la Summitul NATO de la la Bucureşti.
Potrivit serviciului de presă prezidenţial, citat de Agenţia INFOTAG, Voronin a subliniat că “sînt evidente efectele la scara regională ale acestui conflict, blocajele pe care le creează el pentru procesele de modernizare a Republicii Moldova, precum şi interferenţa problematicii transnistrene cu subiecte actuale de securitate internaţională cum ar fi Tratatul FACE, extinderea NATO, sistemele de apărare antirachetă în Europa”; că “Moldova îşi depune toate eforturile pentru a atrage atenţia comunităţii internaţionale asupra situaţiei incerte în ceea ce priveşte conflictul din regiunea de est a ţării care, timp de peste 16 ani, rămîne o zonă de instabilitate ce afectează securitatea regională”.
“După 17 ani de la proclamarea independenţei sale, Moldova îşi doreşte sprijinul comunităţii internaţionale pentru evitarea polemicilor distructive privind identitatea naţională şi frontierele actuale spre a se putea concentra asupra realizării aspiraţiilor sale proeuropene, precum şi implicarea cît mai activă a tuturor părţilor pentru recunoaşterea neutralităţii constituţionale a Republicii Moldova şi promovarea reintegrării ţării în baza dreptului internaţional sau cazul Kosovo. Noi dorim să identificăm o soluţie viabilă pentru problema transnistreană, care trebuie să se axeze pe demilitarizarea şi interzicerea staţionării trupelor şi obiectivelor militare străine pe teritoriul nostru naţional, în conformitate cu statutul recunoscut de neutralitate al Republicii Moldova, precum şi acordarea unui statut echitabil regiunii transnistrene în componenţa unei Moldove suverane, indivizibile şi integre din punct de vedere teritorial”, a subliniat şeful statului.
În cadrul Summit-ului NATO, Preşedintele Vladimir Voronin a purtat discuţii cu Preşedintele Letoniei, Valdis Zatlers, şi cu Preşedintele Lituaniei, Valdas Adamkus. Discuţiile au vizat relaţiile de cooperare a Republicii Moldova cu cele două state şi perspectiva extinderii şi aprofundării colaborării.
INFOTAG

La 27 martie 1918, organul legislativ din Basarabia – Sfatul Ţării – vota unirea acestei îndurerate provincii româneşti cu regatul România. Acesta era un act istoric care readucea acest teritoriu în spaţiul etno-cultural românesc, după o “absenţă” de mai bine de un secol. O provincie necăjită şi complexată care a fost supusă unui adevărat etnocid în cadrul Imperiului Rus, Basarabia, din păcate, nu a beneficiat de cel mai “frăţesc” tratament în noua entitate politică. În perioada interbelică, Basarabia a fost cea mai prost administrată provincie din toată Europa, iar Consiliul Coroanei s-a grăbit să satisfacă prevederile Pactului Ribbentrop-Molotov în iunie 1940. Cedarea atât de uşoară a unei mari părţi din teritoriul ţării (să se fi tras măcar un foc de armă!), nemaiîntâlnită în politica internaţională, urmată de oportunitatea ratată (adevărat cu concursul Rusiei şi a altor jucători geostrategici) odată cu implozia Uniunii Sovietice şi destrămarea blocului socialist suscită o întrebare fundamentală – ce sărbătorim la 27 martie? La 90 de ani de la marele eveniment, încercăm să surprindem “moştenirea” acestuia prin prisma relaţiilor româno-române la început de mileniu, fără pretenţia de a cuprinde aceste relaţii în ansamblul lor.