Introducere

Textul conferinţei, ce a fost ţinută cu 83 de ani în urmă, este şi astăzi un text-reper pentru înţelegerea situaţiei internaţionale şi interne în care vieţuim noi, cei de astăzi. Sigur că Liga Naţiunilor sau Societatea Naţiunilor şi-a schimbat între timp numele – în Organizaţia Naţiunilor Unite, ONU – şi, tot aşa de sigur că între timp conducătorii acestui organism supra-statal (aceiaşi de la înfiinţarea acestei societăţi şi până în prezent) au creat un cadru butaforic de legalitate şi au făcut paşi importanţi spre atingerea scopului lor. Ceea ce ne apare, însă, ca deosebit de important este faptul că textul lui Ionel Moţa şi-a păstrat actualitatea – scopul lor este acelaşi de la înfiinţare până acum, este scopul enunţat cu mare luciditate, în textul de faţă. Mai mult, cred că se poate spune, fără pericolul de a greşi, că această conferinţă este fundamentală pentru înţelegerea mecanismelor care generează mişcările internaţionale de astăzi, şi care explică şi clarifică asupra mobilului şi scopului pentru care a fost creată şi în care funcţionează Uniunea Europeană – în textele iudeofrancmasoneriei apare cu numele Statele Unite ale Europei, fiindcă aşa se vorbea şi se scria în actele interne ale societăţilor oculte, referitor la acest pseudoconstruct dizolvant pentru naţiile care intră în colaborare, sau mai bine spus, care intră sub sclavia acestei organizaţii politice iudeofrancmasonice supra-statale.

1. INTRODUCERE

În activitatea de cercetare istorică privind trecutul românilor există o lacună care, de mai bine de un secol, dăinuie ca o anomalie inexplicabilă faţă de efortul de lămurire a tuturor aspectelor trecutului acestui neam. Ne referim la existenţa unor vestigii care au constituit cândva un fond muzeistic cu mai mult de o sută de obiecte de colecţie. Aceste obiecte aveau drept caracteristică faptul că, toate, prezentau, înscrise în relief relativ înalt, pe plăci metalice de forme şi dimensiuni diferite, texte şi ilustraţii de un gen bine definit, dar greu de încadrat în corpul vestigiilor epigrafice atestate ca autentice.Anomalia amintită constă în aceea că ele nu au făcut până acum, şi nu fac nici în prezent, obiectul unui studiu sistematic. Sau, dacă un astfel de studiu a fost vreodată întreprins, el nu a lăsat nici o urmă documentară cunoscută, nici o referire. Totuşi, numărul vestigiilor de acest fel este foarte mare şi ele prezintă, incontestabil, un caracter sistematic, constituindu-se într-un ansamblu unitar atât din punctul de vedere al epigrafiei cât şi din cel al stilului iconografic. Dar chiar în ipoteza unui presupus fals timpuriu sau a unei plăsmuiri moderne trebuie admis că, născocirea şi realizarea lor a cerut o imaginaţie şi un nivel de erudiţie extraordinare iar execuţia lor un volum de muncă artizanală imens. Însă specialiştii în cercetarea trecutului continuă să le dispreţuiască evaluându-le, după o investigare superficială, ca falsuri sau plăsmuiri târzii, posibil din secolul XIX (cf, GRAMATOPOL, M., Dacia Antiqua, Editura Albatros, Bucureşti, 1982, p. 93 ş.u.).Acest dezinteres este surprinzător şi profund regretabil, mai ales dacă este privit din punctul de vedere al tendinţelor moderne de investigare treptat exhaustivă a tuturor formelor de dezvoltare umană. Această cercetare caută să cuprindă întreg spaţiul vestigiilor inteligibile. Evaluată în acest spirit, completa ignorare sau chiar tratarea cu indiferenţă a motivaţilor care au stat la baza creării unui ansamblu de obiecte atât de sistematic-coerent şi de o amploare atât de mare precum ansamblul pus în evidenţă în continuare, implică riscul de a lăsa să se piardă un fond de vestigii de o nebănuită valoare care aparţine, de drept, generaţiilor viitoare.Prezentarea în imagini a celor 96 de fotografii ale plăcilor de plumb şi analiza posibilelor semnificaţii ale înscrisurilor de pe ele, au fost redactate cu intenţia de a semnala - eventual, doar de a reaminti celor interesaţi - existenţa acestui fond de vestigii care în momentul de faţă se află în pericol de totală dispariţie....

Comandaţi revista AXA online accesând secţiunea Magazin sau la numărul de telefon 0721.09.44.47 - Ionuţ Ruse sau la e-mail:

Sfârşitul lunii iunie 1967: la Montreal se deschide Expo ’67; la Ottawa au loc ultimele pregătiri ale „Centenarului Confederaţiei”. În Statele Unite se declanşează contestarea Războiului din Vietnam şi, prin toată ţara, se desfăşoară mişcarea „Flower Power”. Ne aflăm în preajma evenimentelor din mai 1968, din Franţa, a exploziei naţionaliste de la Quebec, a festivalului de la Woodstock în Statele Unite... Dar, în acelaşi timp, acest sfârşit al lunii iunie 1967, marchează ultimele preparative pentru punerea la punct a „planului căderii Naţiunilor”, de către înaltele instanţe ale francmasoneriei anglo-saxone din Toronto.

Această reuniune secretă, de o înaltă confidenţialitate, este organizată de către „6.6.6.”, cum se autointitulează următorii:

- cei care dirijează cele mai mari 6 bănci mondiale, (în legătură cu acest subiect, vă recomandăm remarcabila lucrare „6.6.6. L’Antihrist”, de Marc Dem, Editions du Rocher „Âge du Verseau”; n.a.);

„La 13 iunie, am plecat la Focşani cu mama mea, tatăl meu, fraţii, surorile, mireasa şi socrii. Ajunşi acolo, am fost găzduiţi de Generalul Macridescu. 

Acolo a venit, seara, comitetul de organizare al nunţii şi ne‑a spus că totul este aranjat şi că, din celelalte oraşe, sosiseră peste 30.000 oameni, care fuseseră încartiruiţi cu toţii şi că vor mai sosi în timpul nopţii. Că toată lumea din Focşani primeşte cu plăcere să găzduiască pe oaspeţi.

Sub motivaţia înfiinţării unei “regiuni etnografice independente”, caracterizată de trăsături specifice culturale, etnice şi religioase, disputată de Casa de Habsburg şi Principatul Transilvaniei în perioada 1541-1867, începând cu anul 1994, lideri politici şi cultici ai minorităţii maghiare din ţara noastră, sprijiniţi vectorial de segmente naţionalist-extremiste ale unor organizaţii culturale, istorice şi cultice autohtone, din Ungaria şi diasporă, acţionează în mod concertat în vederea “autonomizării” teritoriului românesc respectiv, localizat de cei în cauză pe aliniamentul Tisa - Apuseni - Mureş.

Acţiunea de autonomizare “Partium”, periclitând unitatea şi integritatea teritorială a ţării, se constituie în ameninţare la adresa siguranţei naţionale, potrivit articolului 3, literele “a”, “h” şi “I” din Legea nr. 51/1991 şi reprezintă o încălcare a articolului 15, punctele 8 şi 12 din Tratatul de înţelegere, cooperare şi bună vecinătate între România şi Ungaria.

n. ns. totodată este încălcată şi prevederea finală a respectivului tratat, care stipulează că, “Părţile Contractante sunt de acord că Recomandarea 1201 nu se referă la drepturi colective şi nici nu obligă Părţile să acorde persoanelor respective dreptul la un statut special de autonomie teritorială bazată pe criterii etnice”.