ŞI ÎNTÂMPINARE ORTODOXĂ DISCUTATEI VIZITE A ACTUALULUI PAPĂ ÎN ROMÂNIA ORTODOXĂ

EPISCOPUL AUGUSTIN KANDIOTUL, MITROPOLIT DE FLORINA (GRECIA):

Despre Înalt Prea Sfinţitul Augustin, fost Mitropolit de Florina, Prespon şi Eordea (acum la venerabila vârstă de 102 ani), Preacuviosul Arhimandrit Iustin Popovici, Profesor al Facultăţii de Teologie din Belgrad a mărturisit:
„Voi nu aveţi nevoie în Elada, pentru că aveţi un Kantiotis, care vă va arăta drumul pe care trebuie să păşească Biserica... Am dori şi noi să avem un Episcop care să spună adevărul ca Mitropolitul Florinei - Augustin Kantiotis”.

Există şi o astrologie revelată a lui Dumnezeu, adică o învăţătură despre lucrarea acestor corpuri cereşti. Să încercăm să schiţăm pe scurt, elementele esenţiale ale acestei astrologii.

Aici se vede că pământul este făcut la început, fiind aşadar centrul creaţiei văzute, iar cerul se află şi se roteşte în jurul lui. Deci el nu este o planetă, ci reperul central şi staţionar în jurul căruia se nasc celelalte corpuri numite luminători şi stele. Luminătorul mare este soarele iar cel mic este luna. Dar – atenţie! şi ei se socotesc a fi planete! Stele se numesc acele corpuri „fixe” ce se rotesc împreună cu cerul de la răsărit la apus.

Pentru cei ce vor întreba: „Dar unde scrie aşa ceva în Scriptură?” vom indica faptul că am folosit şi vom folosi în continuare şi surse patristice tradiţionale:

Precuvîntare.

Potrivită este vremea şi îndemînatic ceasul ca să împrumut plîngătorul grai al Proorocului Ieremia şi să strig şi eu cu glas tînguitor: Cine va da apă capului meu şi ochilor mei izvor de lacrimi, ca să plîng prea cu amar, ziua şi noaptea, pe poporul Creştinilor? Şi pricina este că cine poate să nu-i plîngă pe Creştinii de astăzi, cînd se va gîndi că Fiul lui Dumnezeu a biruit cu moartea Sa pe cruce toate începătoriile şi domniile dracilor - precum zice Pavel: „Dezbrăcînd începătoriile şi domniile, i-au vădit de faţă, arătîndu-i biruiţi pe dînşii întru dînsa (în cruce adică)” (Coloseni 2:15) - iar Creştinii, cu vrăjile lor cele de multe feluri, îi arată iarăşi pe draci biruitori şi purtători de biruinţă? Cine poate să nu verse picături de lacrimi din inimă, cînd se va gîndi că Domnul nostru Iisus Hristos l-a scos pe diavolul afară, să nu mai muncească lumea şi pe Creştini - precum zice prin Evanghelistul Ioan: „Acum, stăpînitorul lumii acesteia se va goni afară” (Ioan 12:31) - iar Creştinii, cu ghicirile şi descîntecele lor, îl bagă iarăşi pe diavolul în lume şi-l fac să-i muncească? Cine nu se va jeli, gîndindu-se că din partea lui Hristos a pierit cu totul puterea Satanei – precum este scris: „Vrăjmaşului i-au lipsit săbiile pînă în sfîrşit” (Psalmul 9:6) - iar din partea Creştinilor se întăreşte iarăşi Satana şi înviază cu farmecele, cu legăturile, cu descîntecele şi cu vrăjile?

Să mergi „acasă”, când e vorba de Bucovina - are un înţeles poate mai profund decât al oricărui alt „acasă”, din toată lumea asta. Nu există un „acasă” mai legat de făptura lui Dumnezeu, decât „acasă „ al bucovinenilor.

Veneam „acasă” - la vatra munţilor păduroşi, aţintit cu urechea la poveştile vânturilor din cetini şi ale valurilor de pâraie - şi cu ochii la vulturii-cruci, ai celui mai senin, înalt şi semeţ văzduh: pajuri bătrâne cât lumea, purtând în trupurile lor zbârnâitul săgeţilor înţelepţilor şi pletoşilor voievozi ai Moldovei.Veneam „acasă”, veneam să mă aşez cu pieptul la rădăcina Bradului Lumii, avântat de pe stâncă drept în ceruri. Din câte-un Brad al Lumii a fost sculptată fiecare dintre mânăstirile ce-şi iau zborul din poiene tainice, adunând pe pereţii lor întreaga Carte a lui Dumnezeu, scrisă cu sfinţi, albaştri precum mila din ochii Tatălui Ceresc - şi verzi, precum lucrarea de proaspătă viaţă a Fiului de Tată…